Nu trebuie să fii mare analist politic sau masterand în comunicare ca să realizezi că Klaus Iohannis a cîștigat confruntarea electorală care a avut loc în această seară la B1TV. Candidatul ACL s-a adunat rapid de pe podea, precum personajul ăla din filmul Terminator, după ce fusese dezintegrat ieri seară de Ponta și iudele de la Realitatea TV (în frunte cu mogulul acoperit Cozmin Gușă), și a reușit să aibă o prestație chiar sclipitoare pe alocuri. În opinia mea, Klaus Iohannis a reușit să puncteze masiv, în special la impresia artistică, silindu-l pe candidatul PSD, Victor Ponta, să facă de multe ori pasul înapoi sau să reacționeze în stilul său caracteristic, prin miștocăreli, aroganțe ieftine și minciuni sfruntate. Habar nu am ce anume s-a întîmplat de ieri pînă astăzi, dar în această seară am văzut un alt Iohannis. Un Iohannis mult mai stăpîn pe sine, cu vorbele la el, gata să își taxeze adversarul ori de cîte ori a avut ocazia. Poate că formatul de la B1 (mult mai riguros) s-a mulat mai bine pe structura interioară a lui Iohannis, care nu se pricepe să facă circ, să o dea în bășcălie de autobuz. Iohannis a deovedit că știe să lupte, să se bată, dar după reguli, ca în box sau în K1, pe cînd Ponta este mai priceput în cafteala de stradă, golănească, fără regulamente, unde orice lovitură este permisă, îndeosebi cele mișelești.
Iohannis și-a luat revanșa în fața lui Ponta
Din punctul meu de vedere, echilibrul din meciul din această seară s-a rupt în momentul în care Iohannis i-a făcut acea propunere lui Ponta (vezi video mai jos) de a convoca Parlamentul pentru ziua de vineri, în care să fie căzută/picată la vot legea amnistiei și grațierii. A fost lovitura care, cred eu, l-a dezechilibrat definitiv pe Ponta, lovitură din care candidatul PSD nu și-a mai revenit pînă la finalul dezbaterii. Abil, Iohannis a insistat pe această temă, exact ca un boxer care după ce a prins o lovitură în ficatul adversarului, caută apoi tot ficatul pentru a lovi din nou. Ponta a încercat să se salveze, evitînd răspunsul la întrebarea cu convocarea Parlamentului (vorba aia, e prim ministru, putea să dea curs acestei propuneri), dar mai rău a făcut, căci Iohannis a ieșit învingător clar în această temă fundamentală care ținea de lupta împotriva corupției și de asigurarea statului de drept.
Propaganda pesedistă (Antena 3, RTV etc.) s-a grăbit să denunțe gestul lui Iohannis de a renunța să adreseze o ultimă întrebare contracandidatului Ponta, că, vezi Doamne, a fost o greșeală impardonabilă. În opinia mea, gestul lui Iohannis a fost cum nu se putea mai potrivit, în contextul dat. Astfel, în timp ce Ponta afirma că se pregătește să răspundă, întrucît intuiește cam cum anume o să sune întrebarea, Iohannis a dat de înțeles că nu are chef să mai asculte minciunile lui Ponta, argumentînd că “orice v-aș întreba, dumneavoastră ați suci răspunsul, ați evita să spuneți lucrurilor pe nume”.
Nu știu dacă Iohannis a venit de acasă cu replica aia din final “Eu sînt omul lui Băsescu? Pe dumneavoastră Băsescu v-a pus prim ministru, pe mine m-a refuzat (în 2009 – n.a.)” sau a fost ceva spontan. Și chiar dacă replica asta a fost pregătită pentru a fi servită la momentul potrivit, nu știrbește cu nimic din efectul devastator pe care l-a avut asupra lui Ponta. Practic, Ponta s-a chinuit de-a lungul dezbaterii să demonstreze că Iohannis ar fi un soi de Băsescu 2, dar a sfîrșit prin a fi demascat drept pisicuțul căruia Băsescu i-a dat serviciu, în 2012, la Palatul Victoria.