Știu, nu e cușer să spui că nu votezi. Nu e deloc democratic. Iar în contextul de față sună ca și cum ai ține cu Veorica. Ei bine, nu e cazul, Veorica fiind curca proastă în filmul ăsta. Dar cu toate astea, halena politică transpirată de candidatul Iohannis îndeamnă la lehamite. E ca și cum ar spune, așa superior și arogant: ia să văd ce-o să faci, nu vii la vot?! Cum așa? Preferi să iasă Veorica a lu` Pesedilă?!
Evident, dacă Veorica ar ieși președinte efectul ar fi de iradiere în masă a populației cu o substnță care prostește instant și iremediabil. Am involua politic, democratic și ca ființă a neamului undeva în dragneaoliticul timpuriu. Dar parcă nu despre asta e vorba la simulacrul ăsta de alegeri.
Indiferent dacă ai votat sau nu cu Iohannis în primul tur nu are cum să nu te deranjeze senzația de fake care plutește în aer. Viorica nu face decât să-și regurgiteze inteligența profetică. Atâta poate, e clar. A ieșit la atac, lovește, numai că e noapte (ca la Hegel, dacă mai știți, care argumenta că noaptea toate vacile sunt negre) și nu nimerește nimic.
Dincolo e tăcere. Iar noi ca proștii dezbatem despre dezbatere! E siguranța celui care știe deja că a câștigat. Siguranță care devine treptat autosuficiență. Autosuficiență care se transformă subtil în aroganță. Aroganță care duce la conștientizarea puterii. Putere care corupe. Iar puterea totală, corupe în mod absolut.
Realitatea este că alegerile ăstea nu au legătură cu democrația. Asta pentru că, a câta oară, românii au fost păcăliți luânduli-se chiar dreptul de a alege. Iarăși am ajuns să votăm negativ. Sau să preferăm să nu votăm. Vi s-a părut sinistru să alegem între Iliescu și Vadim?! Păi și ce, acum vi se pare că e mai bine?!
Am ajuns să preferăm ca decât s-o auzim cinci ani de zile pe Viorica cum caută PI-ul din aria cercului, să ascultăm cum tace despre democrație și dezbate cu sine însuși, minunatul Iohannis.
Citește și: Iohannis și lămâile, sau „Eroul care a eșuat, dar care totuși va învinge”
