Ăștia de la UE au făcut o recomandare care spune că și tăticii ar cam trebui să se implice în creșterea copilului. Ceea ce în principiu sună bine, nu? Să mai lase golanii cîrciumile și să mai schimbe și ei cîte un scutec, că nu e nimic rău în asta.
Nu știu exact cum sună recomandarea în original, dar e destul de clar că noi o aplicăm românește. Așa se face că în cazul bebelușilor care se vor naște după 1 martie, proaspeții tătici vor fi obligați să stea acasă cel puțin o lună. Foarte bine, numai că în timpul ăsta mama va trebui să meargă ea la muncă și, evident, nu va primi indemnizația de creștere a copilului.
Păi bine, mă, și cine biberonul meu îi alăptează pe micuți în timpul ăsta? Ca să nu mai spun că dacă tăticul pe care UE vrea să-l facă responsabil nu muncește și investește toată indemnizația în zeamă de varză și murături asortate, adio bani de lapte praf. Sau dacă tatăl e plecat cu munca sau cu amanta în străinătate, cum procedăm? Ori dacă și mai rău, a murit, nu e clar care din vecini e, în fine, să zicem că nu prea există să înțeleg că facem o anchetă, ceva? Cel mai enervant e că toate cretinismele astea sînt născocite de niște băieți, plătiți de noi, pentru a mai trage un gologan la buget din veniturile fraierilor care au chef de făcut copii în vremurile ăstea de kkt. Concluzia se distinge de la sine: alăptezi, nu alăptezi, vremea concediului de paternitate trece!
Tăticii condamnați la o lună de alăptare, cu suspendare
-->