Actualul ministru al sănătății, Eugen Nicolăescu, este un personaj profund antipatic.
În plus, Nicolăescu ăsta mi se pare chintesența formei fără fond, un individ care are un talent deosebit în a spune platitudini, în rarele momente de inspirație, căci în rest reușește să spună nimic.
Una din ultimele declarații ale ministrului sănătății vorbește despre necesitatea ”unui statut de plată după performanță (al angajaților din sănătate), după criterii obiective și transparente”. Pfoai, vă dați seama ce revelație a avut Nicolăescu ăsta, de a realizat adevărul ăsta irefutabil? Culmea este că sindicatele din sănătate s-au umectat instant în tot soiul de comunicate de presă la auzul unei asemenea minuni ministeriale. Adică, în loc să pună întrebări despre banii din sănătate și să-l ia la rost pe nenea ministru despre bugetul sănătății și felul în care se perfuzează banii din sistem, sindicaliștii au ajuns s-o ardă în aprecieri pozitive la adresa lui Nicolăescu. Uite și citatul. ”Apreciem în mod pozitiv declarațiile domnului ministrul Eugen Nicolăescu privind necesitatea introducerii salarizării în funcție de performanță în sistemul sanitar… bla, bla”, declară emoționați cei de la Federația Solidaritatea Sanitară.
Eu nu zic nu, e mișto și cu ”aprecierile pozitive” la adresa ministrului, dar mult mai util mi s-ar părea ca cei din sistemul de sănătate să nu-i laude pe cei care împart banii pe care nu-i au. Mai ales că realitatea din sistem e alta. Dacă ai bani de șpagă și puțin noroc scapi, dacă nu, mori ca prostu cu zile. Ori în condițiile ăstea, mult mai util mi s-ar părea, de exemplu, ca șpaga să se dea în mod organziat, nu haotic cum se petrece acum. După criterii obiective și transparente, cum îi place să zică lu` domn` ministru.
