În Consiliul Local, în mod normal, hotărîrile se votează pe bandă rulantă. Totul e negociere şi şmen. Uite, eu votez hotărîrea asta dacă îmi treci şi mie chestia asta, hai că ne înţelegem noi, bagă şi asta în hotărîre că votez şi eu pentru tine data viitoare. E mai rău ca la piaţă. E un troc de joasă speţă.
Deşi şedinţele de CL sînt publice, la ele participă doar cei interesaţi. De altfel, se poate observa uşor cum, pe măsură ce se mai votează cîte o hotărîre, din sală pleacă, cu un rînjet satisfăcut pe faţă, cîte-un client politic. E simplu. S-a mai votat un şmen.
Azi o să vă povestesc despre Olaru Constantin. Un cvasinecunoscut consilier local din partea PDL. Departe de mine de a crede că el reprezintă culmea corupţiei în CL sau că ar fi vreun etalon. Dar ca să zic aşa, consilierul Olaru, atunci cînd are vreun interes, nu precupeţeşte nici un efort în a-l obţine.
Despre ce e vorba. Ieri, pe ordinea de zi, la poziţia nr. 1, se afla: “Proiectul de hotărîre privind aprobarea Regulamentului privind vînzarea unor categorii de terenuri propietatea privată a municipiului Galaţi.”
Ei bine, consilierul Olaru are şi el o extindere la parterul unui bloc pe strada Navelor. E vorba de sediul unei bănci. Şi, oricît se zbătuse în prealabil, consilierul nostru nu reuşea să-şi cumpere balconul cu pricina. Aşa că a început circul. Deşi nu avea niciun temei legal, consilierul nostru a ţinut-o langa, încercînd să amîne proiectul, totul în speranţa că ceilalţi consilieri, din plictiseală, nepăsare, grabă sau stres, vor ceda şi vor include şi afacerea lui în hotărîre. S-a ţigănit cu neruşinare, deşi era evident că nu avea dreptate. Ei bine, chiar şi după ce a exasperat pe toată lumea, listacul nostru a insistat cu neruşinare. Poate, poate!
Trist e că aleşii noştri, ca să folosesc clişeul ăsta expirat, au astfel de apucături la fiecare şedinţă de CL. Aproape fără excepţie, orice şedinţă aduce cu sine o înţelegere transpartinică, o afacere micuţă, o aprobare, ceva. Să trăiască şi ei că este politicieni săraci.
