Acum cîteva minute, ministrul de interne a anunțat că își dă demisia. Un gest de oanoare s-au grăbit să comenteze analiștii aplaudaci, inspirați de radiourile useliste, asta ca să-l miștofrazez pe Băsescu.
Rus s-a plîns că asupra lui s-au exercitat o grămadă de presiuni. Vă dați seama ce stres a trebuit să îndure săracuțul, în calitate de ministru de interne?
După părerea mea, demisia lui Rus vine firesc, ușor cam tîrziu, și consfințește incompetența celor doi politicieni (a lui și a lui Dobre) implicați în organizarea referendumului. Dar cel mai penibil mi s-a părut că demisia lui Dobre (care vine extrem de tîrziu, cam cu 10, 15 ani mai tîrziu decît era cazul) a fost anunțată tot de Ioan Rus. Cam la capitolul și altele, pe finalul declarației de presă. Pe sistemul: ”a, era să uit, vedeți că și ministrul Dobre și-a anunțat demisia”.
O tîmpenie, ca să nu zic o umilință, avînd în vedere că demisia e un act unilateral care nu poate fi, cel puțin teoretic, hotărît de altcineva. Cu atît mai puțin anuțat. Acum, va fi interesat de văzut ce va face Dobre în continuare. Își va da demisia și de la partid, va renunța la șefia filialei gălățene a PNL sau va trage cu dinții de funcție, așa cum a făcut-o și pînă acum? Oricum, nu văd ce legitimitate ar mai avea Dobre în funcția asta. Păi cînd o comiți atît de grav în calitate de ministru, rămîi bun ca șef de filială? Întreb de legitimitate pentru că de autoritate, de cînd a fost ales Marius Stan primar, oricum nu mai poate fi vorba.
Ioan Rus și-a dat demisia. Și a anunțat-o și pe cea a lui Victor Paul Dobre
-->