Mîine, la ora 17.00, în Catedrala Sf. Iosif din București se va oficia o slujbă de pomenire (Sfînta Liturghie cu requiem) pentru odihna sufletului răposatului Sergiu Nicolaescu, după cum a anunțat Arhidieceza Romano-Catolică de București. Gestul catolicilor nu e unul de sfidare, cum ar putea părea la o primă analiză, ci unul de normalitate.
E adevărat că în situația dată Biserica Ortodoxă cade foarte prost, dar tot la fel de adevărat este că ea este cea care și-a dat cu dogma (mai bine spus cu sfînta tradiție) în liberul arbitru. Întrebarea firească pe care și-o pune orice credincios cu ceva creier la purtător este de ce BOR s-a încăpățînat să rămînă încremenită în tradițiile ei și să-i refuze lui Sergiu Nicolaescu o slujbă de pomenire, de care beneficiază pînă și sinucigașii, e drept, nu completă și mai pe la marginea cimitirului.
Prea sfinților și prea fericiților care manageriază vremelnic BOR nu le-ar fi fost prea greu să dea o dispensă sau să trateze situația cu înțelegere, cu milostivire, ca să folosesc un termen bisericesc. Dar nu, aici s-a vrut să se dea o lecție (o atitudine extrem de arogantă) și asta din mai multe motive. Primul este că BOR s-a obișnuit să-și trateze turma de credincioși cu parul. ”Dacă nu asculți orbește, te paște iadul, să fie clar.” Apoi, exista riscul ca toată povestea asta cu incinerarea să devină o modă, iar din asta BOR ar fi avut extrem de mult de pierdut, pe toate planurile. Și asta pentru că preoții ortodocși tratează moartea ca pe o afacere din care au numai de cîștigat. Ori în eventualitatea în care tot mai mulți creștini ar opta pentru incinerare, BOR ar avea extrem de mult de pierdut și cînd spun asta nu mă refer la vreo pierdere spirituală, ci la sumele enorme de bani care n-ar mai intra astfel în buzunarele largi ale preoților și în sînul și mai larg al Bisericii Ortodoxe. Și pentru a preîntîmpina un astfel de pericol, BOR a decretat că toți credincioșii care vor opta pentru incinerare nu se vor mai mîntui.
Problema e că în toată povestea asta s-a pierdut din vedere un singur lucru. Și anume taman ”sufletul” unui om care a fost fie damnat de ortodocși, fie iertat de catolici și asta doar în funcție de ”politica” pe care o au cele două biserici surori.
