Ştii cum recunoşti un gălăţean în aceste zile? Îi dai pantalonii jos, iar dacă între buci îi găseşti un smoc de puf de la plopi poţi fi sigur că are buletin de Galaţi.
Pe lîngă plopii fără soţ, vorba poetului mort de sculament, mai bine eviţi să treci dacă ţii la sănătatea lu’ matale. Dar dacă nu ai încotro şi trebuie să treci pe lîngă ei, ideal ar fi să ai o drujbă la tine, să-i seceri de la rădăcină. Să cadă rupţi în două, dimpreună cu puful pe care îl răspîndesc peste tot, care este în stare să îţi intre pe gură şi să-ţi iasă pe urechi.
Înţeleg că pe tovarăşii comunişti, şcoliţi la “Ştefan Gheorghiu”, de teapa lui Durbacă sau Nicolae, nu i-a dus mintea că plopii sînt nişte copaci de căcat, care într-adevăr cresc repede, dar care nu produc decît nervi, pagubă şi disconfort. Dar pe capitaliştii ăştia de la Agenţia de Mediu Galaţi (cum ar fi, de exemplu, nen-tu Mihai Turcu, care dădea video pe timpu’ lu’ Ceauşescu) nu i-a învăţat nimeni că decît să ţii un plop în picioare, producător de tone de puf, mai bine îl tai şi pui în loc un tei, un salcîm sau un arţar?
