Orice om normal şi cu un scop în viaţa asta, care s-a plimbat măcar o dată cu metroul, cred că s-a plictisit după maxim trei staţii. Nu doar că nu e mare lucru de văzut pe traseu, dar nici mare şmecherie nu-i să faci nişte tuneluri prin care să zdrăngăne nişte tramvaie ceva mai fiţoase. A, dacă erau suspendate ca la americani, poate mai ziceam că-i cine ştie ce inginerie. Dar aşa, să circuli prin nişte hrube igrasioase, prost luminate şi aerisite, e doar un prilej de a te simţi frustrat, gîndindu-te cîţi or fi murit săpînd precum cîrtiţele pentru ca tu să te sufoci astăzi în tot felul de miresme, să-ţi pierzi semnalul la telefon şi să te freci de grămezi de necunoscuţi obsedaţi de partea pe care vine următorul peron şi momentul în care se închid uşile. Că la cîte rame are rîma aia nu-ţi garantează nimeni că te vede vatmanul în retrovizoare dacă nu treci pragul cu bine.
Pe lîngă faptul că este printre cele mai umilitoare mijloace de transport, metroul mai e şi unul dintre cele mai costisitoare. Trenul poate duce mult. Autobuzul are flexibilitate pe traseu. Tramvaiul merge şi o sută de ani, aducînd bani şi strănepoţilor celor ce l-au achiziţionat. Dar metroul, supus mediului coroziv şi rigorilor de securitate, mai mult de două-trei decenii nu rezistă pe traseu. Cu atît mai mult, într-o ţară în care „para(i)îndărătul” e sport naţional, cum e România, metroul papă subvenţii de 2-3 ori mai mult decît încasează, bugetat prin Ministerul Transporturilor şi scuzat prin mincinoasa formulă „se subvenţionează călătorul”…Ia să-i dăm subvenţia direct călătorului ori să lăsăm preţul cartelei la liber, să vedem cîţi mai circulă cu metroul!…
Cînd însă liderul sindical mai e şi un „veleitar” politic, fost senator pesedist de Giurgiu, un Rădoi care se răţoieşte fără scrupule la Berceanu şi închide uşile pe ce parte vor muşchii lui şi la toate staţiile deodată, problema devine una şi mai complicată. Deşi bugetari, cei de la Metrorex vor majorare de salariu. Pe ei nu îi interesează că au salarii duble faţă de ramura lor, a transporturilor feroviare, deşi n-au parte de intemperii, nici de treceri la nivel cu şoseaua, cireada ori hoţul de cabluri, şi nici măcar nu-i deranjează soare, lună, stele sau alte semnale luminoase parazite… Nu-i interesează nici că pe ceilalţi bugetari îi strîng la buzunare zilele de CFS şi sporurile tăiate. Vor bani cu orice chip, de nu pun lacătul şi gata. Gata, pa! Ura şi la gară de nu vă convine, iar gările din jurul Bucureştiului (Basarab, Progresul, Titan Sud, Obor, etc.) au de mult buruienile cît stîlpul şi nimeni nu mai poate conta pe ele ca la o adică să înconjoare Capitala. Doar la fel de rapid ca un melc în ambuteiaj.
Un metrou numit biruinţă sindicală
Modul de acţiune al acestor feroviari de interior îmi aminteşte de mineri. Nu doar pentru că şi aceia umblau prin catacombe plimbînd vagonete pe bani mulţi. Ci mai ales pentru modul în care se unesc toţi într-o masă mută şi inflexibilă, la mîna dar şi gura bogată a unui lider sindical cu aură de salvator al neamului. Asta le lipseşte celorlalţi bugetari – cu mici excepţii, ambulanţierii şi judecătorii. N-au un lider care să ordone tragerea heblului, punerea lacătului, otrăvirea fîntînilor sau pîrjolirea holdelor, ceva care să le forţeze mîna pe pix competenţilor din guvern.
Şi dacă te gîndeşti bine, chiar dacă ar fi corect să li se taie din salariu, nu să li se dea, totuşi angajaţii Metrorex ar trebui aplaudaţi de către ceilalţi bugetari. Ei sunt salvarea lor pe acest sfîrşit de an. Parcă văd că ceferiştii de subsol vor fi „pedepsiţi” cu o creştere salarială de 10-15% faţă de cei 26% ceruţi. Credeţi că dup-aşa pomană va mai îndrăzni cineva să le ceară profesorilor, cadrelor medicale, actorilor şi altor bugetari muritori de foame la propriu să se sacrifice cu cîte 15% din salariu pe lună? Şi iată cum vor fi salvaţi toţi ceilalţi 1.400.000 de bugetari de o mînă de 4000 de inşi, fără lămpaşe şi funingine pe faţă, dar călărind(-o) hotărît pe Luminiţa de la capătul tunelului.