Nu zic că nu merită apreciate condamnările din ultimii 2-3 ani obținute în instanță de DNA, ca instituție, dar parcă de prea multe ori procurorii adoptă o tactică absolut scîrboasă pentru a-și mediatiza cazurile. Și cred că aici nu sînt de vină procurorii simpli, care instrumentează dosarele, ci conducerea DNA, care lasă să “scape” în presă stenograme din interceptări. Problema este că de multe ori în aceste interceptări se regăsesc pasaje care nu au absolut nici o legătură cu subiectul dosarului, cu acuzațiile care se aduc inculpaților, ci sînt doar simple manevre de prostit fraierii avizi să afle ce mai făcea baronul X sau afaceristul Y, prinși în plasa DNA.
De exemplu, astăzi, sanchi, au răsuflat în presă (în Evenimentul Zilei, mai exact) niște stenograme din dosarul baronului de Brăila, Gheorghe Bunea Stancu. Că Stancu este un nenorocit, ba chiar un jeg de om aș putea spune, nu mai este un secret pentru nimeni. Individul ăsta cu grave carențe de educație a teleportat ani la rînd bani din bugetul CJ Brăila, acolo unde era președinte ales de cetățeni, în conturile firmelor pe care le controla, cum ar fi Concivia SA. E, cei de la DNA-central au simțit nevoia să îl compromită încă o dată public pe baronul de Brăila Bunea Stancu, dar au făcut-o cu ajutorul unor informații complet irelevante pentru dosarul de corupție în sine, cum ar fi faptul că Stancu credea despre fiul său că e un băbălău căruia, citez, “dacă îi las astăzi 1 milion de euro, peste un an nu îl mai are”. Ok, poate că Răzvan Stancu (așa îl cheamă pe băiatul lui Bunea Stancu) o fi prost făcut grămadă. Poate că Bunea Stancu avea motive serioase să fie nervos că progenitura lui va risipi într-un an tot ce a furat el într-un deceniu. Dar de ce să ne intereseze pe noi aspectul ăsta? Care-i legătura între golănelile făcute de Bunea Stancu, în calitate de președinte ales al CJ Brăila, și faptul că fiul său, Răzvan, este probabil un fraier cu diplomă? Din punctul meu de vedere, procurorii șefi ai DNA s-au comportat exact ca niște chiloțari de la Click sau Cancan care scormonesc în așternuturile sau în secretele bine păstrate ale cuiva, pentru a-i creiona într-un anume fel imaginea. Reprezintă cumva o circumstanță agravantă faptul că inculpatul Bunea Stancu crede că are un fiu nevolnic, căruia îi cam curge scuipat din gură? Va atîrna treaba asta greu la dosar, în instanță? Nu, nici pomeneală, astfel de amănunte sînt egale cu zero în cazul de față. Ele sînt doar niște discuții off topic, ca să zic așa, între Bunea Stancu și o subalternă a lui de la CJ Brăila, discuții care nu au nici o legătură cu faptele pe care Bunea Stancu este acuzat că le-a săvîrșit. Redăm mai jos pasajul publicat astăzi de EvZ, ca să vă convingeți și voi cum încearcă DNA să prostească poporul cu interceptările.
Fragment din interceptările “scăpate” în ziare de chiloțarii de la DNA
Liliana Munteanu: Aveţi un băiat, o fineţe de copil.
Gheorghe Bunea-Stancu: Tu ştii că io la negocieri sunt mai dur aşa la negocieri că asta-i viaţa.
Liliana Munteanu: Da’ nu mai fiţi aşa de dur cu fineţea aia de băiat! E o fineţe de băiat. Trebuie… Nu merge stilu’ ăsta cred că cu el.
Gheorghe Bunea-Stancu: Lasă-l, mă, în pace, mă!
Liliana Munteanu: E alt soi, e alt… e alt aluat.
Gheorghe Bunea-Stancu: Tre’ să …?…..
Liliana Munteanu: E alt aluat. E un finuţ. El îi pentru altceva.
Gheorghe Bunea-Stancu: Da, păi… tu ştii că lumea afacerilor este altfel, nu este aşa cum o vede el.
Liliana Munteanu: Aşa este, aşa este, aşa este.
Gheorghe Bunea-Stancu: Că dacă-i las un milion de euro, peste un an nu-l mai are.
Liliana Munteanu: Da, da, da. Aşa este, aşa este, aşa este. Da.
Gheorghe Bunea-Stancu: Te pup, Lili! Vorbim.
Liliana Munteanu: Numai bine, domnu’ preşedinte!
Gheorghe Bunea-Stancu: Săr’mâna! Săr’mâna!
Liliana Munteanu: La revedere! La revedere!