Sâmbătă, pe 8 februarie a.c., de la ora 18:00, vom revedea „o comedie pentru toate vârstele, o poveste care se întâmplă în vacanţă, la mare, în căldura verii, când raţiunea se odihneşte, iar simţurile pulsează, dornice de aventură”: O familie trăsnită.
Victor Zaharia, regizorul spectacolului, a descoperit în textul lui George Mihalache „o structură şi un ritm de vodevil autentic, pe un calapod al comediei dell’arte, cu o listă de personaje compusă din cupluri de îndrăgostiţi, personaje ciudate și servitori agili. Demersul artistic a constat în a adapta şi reinterpreta scenariul în stilul şi viteza comediei americane de la mijlocul secolului al XX-lea și de asemenea, de a dobândi exactitatea și precizia necesare pentru realizarea efectelor comice.
În distribuție vor evolua artiștii deja consacrați ai teatrului, alături de două debuturi: Mariana Pisică (Mariana, soția), Anton Mihail (Mișu Georgescu, soțul), Adina Lazăr (Nuțica, servitoarea), Andrei Ardeleanu – debut (Fănică Vârtej, asistentul), Paul Buța (Vasila Viva Villa, bucătar), Alexandru Tatu – debut (George Miclescu Săbăoan, pictorul), Viorica Mărăndici (Aglaie, mătușa), Cristina Vasopol (Lidia, prietena Marianei).
Muzica este semnată de Eugen Dan Drăgoi, iar regia de Victor Zaharia. Scenografia este asigurată de Rodica Gherghinoiu, iar de mișcarea scenică s-a ocupat Florentina Ștefan.
Duminică, pe 9 februarie a.c., de la ora 18:00, pe scena Teatrului Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” Galați revedem opera în 4 acte La Bohème (Boema), a lui Giacomo Puccini, dirijată de maestrul Cristian Sandu, o poveste emblematică pe care ne-o spunem mereu și mereu. Din libretul lui Luigi Illinca și a lui Giussepe Giacosa după Scenes de la vie bohème al scriitorului frances Henri Murger, aflăm povestea unor tineri artiști tineri și săraci care trăiesc pentru ei înșiși, dar și pentru ceilalți, însă – mai ales – trăiesc pentru dragoste.
Spectacolul de pe scena Teatrului Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” Galați este construit ca o frescă de epocă. Spectacolul este o producție tradițională de operă, cu accent pe adevărul istoric și pe interpretarea personajelor, așa cum le-au dorit autorii. Personajele din La Bohème retrăiesc astfel, pe scena Liricului gălățean, realitatea crudă dată de statutul tinerilor artiști în epoca lui Puccini, dar din care ei reușesc să evadeze uneori prin creație, iubire și vis. Opera sărbătorește ceea ce Puccini a considerat ca fiind atât definitoriu, cât și efemer: strălucirea tinereții, combinată cu obstacolele vieții cotidiene, camaraderia și modernitatea urbană – o bulă care inevitabil se sparge.
Giacomo Puccini (1858-1924) a obţinut primul său succes în 1893 cu opera Manon Lescaut când avea 35 de ani, iar aprecierile elogioase ale publicului şi ale presei îl determinau să fie tot mai exigent cu sine însuşi, pentru a nu-şi dezamăgi admiratorii care se grăbeau să-l considere „un nou Verdi al operei italiene”. Următorul libret l-a căutat în creațiile unor scriitori de renume ca: Émile Zola, Maurice Maeterlinck, Gabriele d’Annunzio, Alphonse Daudet, unele subiecte fiind chiar discutate în mod concret (La faute de l’abbe Mouret de Zola), dar în cele din urmă s-a hotărât pentru Scenes de la vie de bohème de Henri Murger. Se pare că nu doar Puccini a fost atras de acest subiect, ci și Ruggiero Leoncavallo, autorul operei Paiațe, între cei doi creându-se o rivalitate pe această temă.
Fapt este că, un an mai târziu, mai precis la 19 mai 1893 – deci după premiera din februarie cu Manon Lescaut şi după premiera din mai 1892 cu Paiaţe – cei doi compozitori s-au întâlnit într-o cafenea din Milano, prilej cu care Puccini l-a informat pe Leoncavallo că a găsit un subiect potrivit pentru o nouă operă în romanul lui Murger. Fusese sedus de spirirtul burlesc şi fantezist care însoţeşte evocarea Parisului studenţesc din 1830, înţelegând tot folosul pe care îl putea trage din constratul cu elementul liric şi dureros cristalizat în jurul personajului Mimi. Replica lui Leoncavallo a fost vehementă, deoarece era şi el în curs de a realiza o operă pe aceeaşi temă. A doua zi, ziarul Il secolo – condus de Sonzogno, editorul lui Leoncavallo – anunţa că autorul Paiaţelor pregăteşte o nouă operă după Scenes de la vie de boheme, pentru ca ziarul de după amiază Il corriere della sera să publice o notă similară despre Puccini. Reacţia lui Puccini în faţa acestei situaţii a fost pe măsura comportamentului său. „Să compună Leoncavallo opera, dacă doreşte şi o compun şi eu, iar publicul să decidă!”. A început atunci o veritabilă cursă „contra cronometru”, pe care a câştigat-o Puccini, căci opera sa, La Bohéme, a fost reprezentată în premieră la Teatrul Regio din Torino la 1 februarie 1896, în timp ce opera cu acelaşi titlu a lui Leoncavallo abia la 6 mai 1897 la Veneţia, dar nu s-a impus niciodată.
În seara de 1 februarie 1896, la pupitrul Teatrului Regio din Torino s-a urcat tânărul dirijor Arturo Toscanini – pe atunci în vârstă de 28 de ani, iar pe scenă au apărut unii din cei mai mari cântăreţi ai vremii, printre care, în rolul principal Mimi, soprana Cesina Ferrani (fosta interpretă a lui Manon Lescaut la premiera pe 1 februarie 1893, exact cu trei ani în urmă), era evident că Boema îi va aduce lui Puccini un nou triumf, anticipat de editorul Ricordi, care caracteriza cu câteva zile înaintea premierei noua creație puccianină drept o capodoperă. Şi totuşi nu a fost aşa. Criticii, care se aşteptau la o reluare a stilului tragic din Manon Lescaut, au fost dezamăgiți, neînţelegând această nouă manieră „conversaţională” a lui Puccini şi nici subiectul, considerat de ei „departe de tradiţiile operei italiene”. S-a scris atunci în La stampa: „Boema nu produce o impresie deosebită asupra spectatorului, ea nu va lăsa urme adânci în istoria operei; compozitorul ar face bine să o considere o eroare momentană și să continue pe drumul just”. Doar Corriere della sera prevedea că Boema va avea „o lungă viaţă
teatrală”. De fapt, publicul torinez s-a raliat la această ultimă apreciare. Până spre finele lui 1896, opera s-a reprezentat de 24 de ori cu casa închisă, au urmat Roma şi Palermo, unde Boema a triumfat, fiind considerată – conform aprecierii lui Ricordi – o capodoperă, în 1897 la Comedy Theatre din Manchester şi, în acelaşi an, la Covent Garden din Londra. Tot în 1897, Boema se cântă în Statele Unite ale Americii, la Los Angeles Theatre cu o trupă milaneză, apoi în 1898 la Metropolitan Opera din New York. Bătălia pentru Boema era câştigată definitiv de Puccini.
Urmează îndeaproape dialogurile, temele apar prelucrate în maniera laitmotivelor, dar nu simfonic-dramatic ca la Wagner, ci în structuri simetrice, bine închegate, care cuprind adesea doar câteva măsuri. Astfel – cum spunea Puccini însuși –, ultimul act este construit exclusiv din reminiscențe ale unor teme din actele anterioare (inclusiv fraza lui Rodolfo, „Che gelida manina” – actul I, care apare citată în duetul final Mimi – Rodolfo). Eleganța și strălucirea în conducerea vocilor a avut drept urmare o orchestrație mai rafinată decât în Manon Lescaut, cu inedite combinații timbrale (instumente soliste, harpă), îndeosebi în paginile lirice ale operei. De asemeni, apar și în armonie unele îndrăzneli specific pucciniene. În ciuda caracterului de „durchkomponierte Oper” (operă compusă dintr-o bucată, fără „numere” izolate), Boema include, totuș,i câteva pagini devenite celebre și ca arii sau scene separate, de o generoasă inspirație melodică. Ele sunt, în actul I – „Che gelida manina” (Rodolfo), „Si, mi chiamo Mimi” (Mimi) și „O, soave fanciulla” (Rodolfo), în actul al II-lea – „Quando me’n vo” (valsul Musettei), în actul al III-lea – „Gia un altra volta” (Rodolfo) și „D’onde lieta usci al tuo grido d’amore/ Addio senza rancor” (Mimi), iar în actul al IV-lea – „Mimi, tu piu non torni” (Rodolfo), „Vecchia zimarra” (Colline – „Aria paltonului”) și „Sono andanti” (Mimi).
Majoritatea soliștulor din distribuție evoluează pentru prima oară în acest spectacol: Andreea Blidariu – debut (Mimi), Rodica Ștefan – debut (Musetta), Remus Alăzăroae – Opera Timișoara (Rodolfo), Dominic Cristea – debut (Marcello), Alin Munteanu – debut (Schaunard), Sebastian Băncilă – debut (Colline), Elvis Butunoi – debut (Alcindoro/ Benoite), Tudorel State (Parpingnol).
Prețul întreg al biletelor pentru aceste spectacole este de 32,4 lei, iar prețul redus pentru elevi, studenți și pensionari este de 21,6 lei. Biletele pot fi achiziționate online accesând link-ul www.blt.ro/spectacole-galati sau de la casieria de bilete a Teatrului (0236.465.599) în intervalul orar afișat pe site-ul instituției, www.naeleonard.ro . Sponsor principal al acestor spectacole este SF Tex Galați.
