Constat că se scot pe bandă rulantă cărți despre echipa de fotbal Oțelul Galați. Prin vară, a ieșit una care avea în titlu ceva cu “campionii”, iar de curînd a apărut Străjerii Moldovei. Acest titlu pare dat de cineva care a vrut să facă mișto de Oțelul, căci, din punctul meu de vedere, Străjerii Moldovei chiar că sună ca dracu, de parcă ar fi un regionalism din Raionul Șoldănești, de peste Prut.
Dar eu nu înțeleg de ce se încăpățînează unii (iar Marius Stan îi sponsorizează cu bani) ca să scoată jdemii de cărți despre echipa Oțelul. Adică există oameni care chiar vor să cumpere astfel de cărți, care ar fi dispuși să dea bani din buzunarul propriu și personal pentru a avea două coperte cu Oțelul în raftul bibliotecii de acasă? Vă dați seama, să te întrebe cineva care este ultima carte pe care ai citit-o, și tu să spui Străjerii Moldovei! Asta este, fiecare are piticii lui pe creier.
Oricît ar încerca Marius Stan să rebrenduiască Oțelul, echipa asta de fotbal tot ca echipa cocsarilor va fi percepută. Și zic asta pentru că dacă e să respectăm adevărul istoric, ca să zic așa, Oțelul a fost înființată tocmai ca să fie o supapă pentru siderurgiști, pentru a avea și ei echipa lor de fotbal.
Cocserie, te halesc!
În anii ’60, era o modă ca întreprinderile comuniste să aibă fiecare o echipă de fotbal. IMNG, IUG, Șantierul Naval, pînă și Plase Pescărești sau FEPA 74 Bîrlad aveau echipe înscrise în diverse eșaloane fotbalistice. Oțelul a fost echipa cocsarilor din CSG. Și încă mai este, cel puțin pînă cînd Marius Stan va reuși să vină cu alți investitori. Dar oricîte strategii de imagine ar încerca Marius Stan să facă pentru a desprinde echipa de trecutul Combinatului, Oțelul tot a siderurgie va mirosi. Ce naiba, dacă se numește Oțelul, doar nu o să te gîndești că ea ar putea fi echipa cofetarilor din Galați.
Să fim serioși, echipa de suflet a orașului Galați, care s-a născut din plăcerea de a juca fotbal, este FCM Dunărea Galați, chit că acum ea respiră greu prin Liga a II-a, zbătîndu-se undeva pe locul 11.
