Luni, 22 ianuarie, cuvîntul spontan va fi scos din nou din DEX și luat la mișto. De data aceasta, spontanul se va rostogoli prin gurile sindicaliștilor de la ArcelorMittal. Ei vor povesti jurnaliștilor despre protestul spontan care a început luni la combinat.
Ca să ne înțeleagă și sindicaliștii cu ceafă lată: noi nu avem nimic cu salariații și cu nemulțumirile lor. Ba chiar simpatizăm cu cauza lor: la ce nebunii salariale s-au întîmplat în ultima perioadă prin țărișoara guvernată de PSD, ar trebui să bage și indienii mîna în buzunar. Totuși ne-am cam săturat de vrăjeala cu protest mitinguri, adunări și proteste spontane.
Închidem paranteză și revenim la subiectul nostru. Luni va fi protest la combinatul siderurgic gălățean. Bineînțeles, va fi un protest spontan anunțat de cîteva zile. De fapt, ca să fie siguri că protestul spontan va avea loc, nemulțumiții de la ArcelorMittal au tipărit fluturași pe care i-au împărțit în stîngă, în dreapta și în calea salariaților. De acolo, am aflat că protestul spontan este programat la ora 11.00, la Resurse Umane.
Noi înțelegem care-i treaba cu spontaneitatea anunțată de la combinat. Pe 26 ianuarie expiră termenul de negociere a contractului colectiv de muncă pe 2018. Este al doilea termen, după ce primul a expirat pe 15 ianuarie, iar puțină presiune nu strică niciodată la negocieri. Nu strică dar nici nu știm cît ajută pentru că diferența dintre ce oferă administrația și ce vor salariații este precum diferența dintre o rîmă gheboasă și un armăsar arab.
Pe scurt, sindicatele cer majorare salarială de aproximativ 21%, promovări pentru membrii de sindicat și creșterea primelor, în timp ce combinatul oferă 50 de lei creștere salarială, 40 de lei în plus la fiecare primă, contract colectiv pe doi ani și introducerea sporului de condiții grele în lefuri. Dacă părțile nu se vor înțelege, se va ajunge la conflict de muncă. Și atunci o să ne fie dor de cuvîntul spontan.
