Începînd de vineri, la Casa de Cultură a Studenților (CCS) s-a tăiat lumina, la propriu, cei cîțiva rătăciți de la departamentele cultural, economic și secretariat fiind nevoiți să se mute, prin bunăvoința conducerii Universității “Dunărea de Jos”, în căminul F.
Întrebarea e cum s-a ajuns aici, știut fiind faptul că PSD-ul, prin aripa tînără, tînjește de ceva vreme după zona respectivă, dar n-a reușit să pună mîna pe ea decît pe jumătate, asta în urma impunerii în conducerea CCS a lui Igor Bejan (ca director adjunct sau ceva de genul ăsta).
Ei bine, pentru a lămuri misterul tăierii curentului la CCS, am stat puțin de vorbă cu directorul Dorin Coteț. Întrebat dacă se simte faultat politic și are senzația că i se pun bețe-n roate, Dorin Coteț mi-a răspuns cam cu mantă. A recunoscut că are senzația că cineva îi stinge lumina pe la spate, dar a precizat diplomat că nu are dovezi că ar fi o lucrare cu iz de trandafiri.
În fine, de la el am aflat că încă de prin martie s-au strîns facturi de aproximativ 40.000 de lei. O sumă mare, desigur. Dar dacă este să-l cred, s-a ajuns aici pentru că cei de la minister (Ministerul Tineretului si Sportului) i-au impus să facă un profit mult mai mare decît cel estimat. Mai mult, ironia e că cei de la CCS dispun în momentul de față de suma respectivă, numai că ea e trecută la capitolul “Acțiuni și proiecte”, iar la minister nu s-a găsit deloc înțelegere. Deci cum ar veni, e vorba de o problemă birocratică, pusă la fezandat într-una politică, ceva mai absconsă și mai puțin vizibilă.
Soluții ar fi, dar nimeni nu prea are chef de ele
Pînă să pună pontienii gălățeni mîna pe CCS, lucrurile riscă să se degradeze serios. De fapt, actualul director Dorin Coteț părea mai îngrijorat de ideea că e foarte probabil ca CCS să iasă extrem de șifonată din iarna asta, mai ales în condițiile în care clădirea nu va fi încălzită (am înțeles că sînt niște costuri foarte mari).
La un moment dat s-a vorbit de varianta ca în clădire să funcționeze o secție de poliție, dar s-a renunțat destul de repede la idee. Apoi, a mai apărut varianta cu Teatrul de Păpuși, o entitate fantomatică în căutare de sediu. Celor de la Păpuși le-ar surîde ideea, mai ales că în CCS este și o sală de spectacole bine pusă la punct, numai că apar și aici o mulțime de probleme birocratice și puțini oameni dispuși să se implice. Clădirea ține de minister, Teatrul de Păpuși e în subordinea Consiliului local, iar factorii decidenți dorm prin păpușoi.
Între timp, cît s-or mai război tinerii politicieni pesediști cu studenții, avem una clădire care zace cam nefolosită, cu lumina stinsă și cu reale șanse de deteriorare pe timpul iernii. Nu știu cum vedeți voi lucrurile, dar eu am senzația că nu progresăm deloc în Noul Galați.