Bordura gălățeană produce. Bani mulți pentru unii, nervi pentru alții. Șmenul e la el acasă în Galați, și totul e pe față!
La cât mă duce pe mine mintea, bordura are rolul de a delimita șoseaua de trotuar. Nu este necesar să pună în pericol mașinile începătorilor, incapabili de a aproxima înălțimea acesteia față de cea a vehiculului. Nu toată lumea are camionete, ca să poată încăleca bordura atunci când parchează. “Face sens”? Ok, dacă nu face e perfect – putem privi problema și altfel, până când va face:
Băi, voi realizați ce bani se sparg inutil, pe principiul “fă-te că lucrezi, că lumea vede și votează”? Adică inutil pentru noi, populimea. Că banii au un traseu foaaarte bine stabilit, mănâncă trufandale multi “citadinezi”, noi avem voie doar gogoși, atunci când vin alegerile. Ne trezim sau nu?
Vă prezint câteva poze cu operațiunea “Bordura și cașcavalul” din micro 17 – 18, pe lângă Lidl. Încercați voi să găsiți o altă logică decât cea de șmen la nivel înalt. Eu unul nu reușesc. De ce se înlocuiesc bordurile, și, mai ales de ce acestea sunt mai înalte decât trotuarul? Se pun capcane, sau ce?
-
- Bordura carpato-gălățeano-pontică
Dacă tot vorbesc despre borduri și șmenuri, voi mai țineți minte străduțele care pe vremuri erau placate cu granit?
Vă dați seama ce bani s-au făcut, așa în văzul orbilor, atunci când “băeții” au înlocuit granitul cu asfalt? Nu are legătură cu actualii “primi-gospodari”, ci cu sistemul. Nu mă interesează absolut deloc numele lor. DNA-ul ar trebui să fie interesat. Unde a dispărut acel granit? Realizați cât costă acele mii de tone de granit? Deja prelucrat?
Ca să revin la “Operațiunea bordura”, am o întrebare pentru băieții cu funcții, care tot prostesc proștii, de 30 de ani încoace: “Bă, voi chiar ne credeți tâmpiți pe toți?” Era cât pe ce să spun o prostie, gen dacă nu le este rușine. Rușinea nu are legătură cu obrajii betonați și apărați de borduri uriașe. Rușinea este o caracteristică a prostiei omului simplu și cu drept de vot. Din nefericire mă număr printre aceștia, și mă încearcă un semtiment tembel – îmi este rușine de inexistența rușinii lor. De tot rahatul.
Prin lipsa oricărei inițiative civice, gen ieșit în stradă, prin lipsa oricărui suport pentru puținii oameni care chiar doresc protesteze în mod public, prin continua grijă doar de “mine și familia mea”, suntem condamnați. Omuleții se resemnează doar să comenteze critic prin familie și la bere cu prietenii. Nu au tupeu să iasă în față, cu nume și prenume. Așa cum eu unul am făcut-o, referitor la problema confiscării malului Dunării, prin șmenuri de partid. Uite aici detalii, dacă sunteți curioși – Vrem malul Dunării înapoi.
Ne merităm soarta, ca popor, nu doar ca gălățeni. Mergem ca vitele la votat, și atât. În Occident, politicienii se cacă pe ei atunci când apar lideri ai societății civile cu un mesaj. Acolo se știe de frica oamenilor simpli. Pentru că sunt uniți. În spațiul carpato-borduriano-pontic însă, societatea știe de frica șmenarilor care se numesc în mod fals politicieni.
P.S. Blestemul național pe nume “Miorița” ar trebui scos din programa școlară. Și proverbul conform căruia capul plecat rămâne pe umeri. Suntem niște triști.
Citește și: Vrem malul Dunării înapoi!
