Povestea achiziționării clubului de fotbal Oțelul Galați de către “un important și potent om de afaceri” (vorba lui Marius Stan) devine tot mai interesantă. Fostul președinte Marius Stan, care datorează în proporție de 100% victoria în alegerile locale din vară echipei Oțelul, ar trebui să pună pînă la moarte acatiste pentru această echipă. Fără Oțelul, Marius Stan era în continuare un nimeni, care mai intra din cînd în cînd în direct la GSP TV ca să se certe cu Porumboiu.
Marius Stan și-a aranjat o ieșire onorabilă din scenă, pozînd în omul care nu a lăsat Oțelul să moară, ci l-a predat cu acte în regulă unui patron serios, dornic să facă performanță la Galați, după cum tot repeta în săptămînile premergătoare parafării tranzacției. Problema este că pe Dan Grigore Adamescu nu l-a întrebat nimeni ce are de gînd să facă la Oțelul. Miliardarul din Top 300 a dat niște comunicate de presă, încropite probabil de PR-ista șefă din grupul său de firme, și cu asta, basta. Toată lumea a luat la cunoștință, dar nimeni nu a înțeles nimic din planurile lui Adamescu cu privire la echipa de fotbal Oțelul.
Spălătoria „Adamescu și asociații”
Mîine-poimîine se împlinește o lună de cînd Dan Grigore Adamescu a cumpărat Oțelul, iar el nu a catadicsit să vină nici măcar la un meci al echipei pe care, iacătă, o patronează. Nu că ar fi fost obligatoriu, Doamne-ferește. Era doar un gest firesc, de bun simț, menit să sudeze legătura cu suporterii și cu jucătorii. Dar dacă stăm și ne gîndim mai bine, Dan Grigore Adamescu chiar nu ar avea nici un motiv să vină la stadion. Și asta pentru că, din punctul meu de vedere, pe Adamescu îl interesează Oțelul doar în măsura în care îl poate ajuta să facă bani albi din bancnote negre. Iar mediul pe care îl oferă fotbalul românesc, în general, este propice atingerii acestui scop.
Cum altfel să înțelegem declarația dată astăzi de Dan Grigore Adamescu, conform căreia el va sponsoriza echipa de fotbal cu 2 milioane de euro anual, timp de cinci sezoane. În total, 10 milioane de euro. Trec peste faptul că suma este jenant de mică pentru pretențiile afișate de Oțelul Galați, care vrea să rămînă în primele 4-5 echipe ale campionatului, cu șanse la titlu sau măcar la o cupă europeană. Cu 2 miloane de euro pe sezon, Oțelul abia dacă își poate asigura detergentul necesar spălării echipamentului de joc. Exagerez, desigur, dar dincolo de subțirimea sumei, se naște următoarea întrebare: de cînd un patron își sponsorizează propria afacere cu o anumită sumă de bani? Păi, Adamescu este sponsor sau proprietar la Oțelul Galați? Adică Adamescu își dă sieși bani, sau cum? Mda, probabil că la Oțelul va fi pusă în funcțiune o nouă morișcă de învîrtit atît de tare banii, încît să îi amețească de tot pe cei de la Fisc. O fi avînd Adamescu bani, nu zic nu, dar cred că ar fi extrem de interesat ca, la finalul unui sezon, să rămînă în buzunar cu 2 miloane de euro (scutiți de taxe și impozite, doar reprezintă sponsorizare), pe care ba i-a băgat la Oțelul, ba i s-au întors din transferurile jucătorilor, ba au ieșit curați din mașina de spălat de la club.
