“Nu vă supăraţi, ce se dă aicea? Nu ştiu, dom’le, da’ dacă tot stă lumea la coadă, m-am aşezat şi eu, că ceva ceva tot o fi!”. Ăsta e primul lucru care îţi vine în cap când vezi cozile imense care se formează, încă de la primele ore ale dimineţii, la cabinele Transurb. Abonamente gratuite, asta se dă, iar cel cu punga largă este chiar edilul, care a hotărât încă o dată ca pensionarii gălăţeni să se înghesuie pentru nimic. Vorba aia, câteva voturi în plus nu strică niciodată.
În micro19, la capătul Troleului, dar şi în zona Neacşu, erau, cumulat, aproape 150 de persoane încă de la ora 7. Ca să fie siguri că nu pierd rândul, mulţi deja se împrieteniseră cu cei din faţa şi din spatele lor şi discutau ba de politică, ba de pesta porcină, ba de zarzavaturile pe care le au de pregătit.
Mai avem şi treabă acasă, dar ca să ne ducem să ne facem treburile, ba la piaţă, ba la doctor, că eu sunt cu inima, avem nevoie şi de abonament. Asta e, stăm la coadă, nu ne supărăm. E bine că ni se dă abonamentul gratuit, că e pensia mică şi nu ne descurcăm.
Unii, căliţi în ceea ce priveşte statul la coadă, au avut zilele trecute chiar şi bucăţi de carton cu ei, pe care să se aşeze în cazul în care obosesc. Şi, chiar dacă au ajuns ţinta glumelor, pensionarii nu se supără.
Am muncit o viaţă întreagă, atâta bucurie să am şi eu. Că mă plimb gratis cu autobuzul. Cine râde, nu are bunici sau nu a muncit o zi în viaţa lui. Eu aşa zic. Cum să nu îţi placă dacă e gratis? Stăm până ne vine rândul şi gata, nu ne plângem.
Regretul unui fost director
Îl mai ţineţi minte pe Adrian Negraru, fostul director al Transurb, care spunea, cu amărăciune, că a vrut să revoluţioneze sistemul prin prisma unor experienţe personale?
“Pe 1 martie, mama mea a murit la rând la abonamente, la coadă la Transurb. Şi dorinţa mea cea mai mare a fost să reuşesc să implementez un mod ca aceşti oameni să nu mai stea la rând la abonamente, pe ploaie, pe frig”
Ei bine, nu doar că nu i-a ieşit, ci nici nu îl mai ţine minte nimeni, pentru că acum, pe timp călduros, cozile par şi mai lungi, şi mai aglomerate. Iar pensionarii care se aliniază în fiecare dimineaţă lângă cabinele de bilete par şi mai resemnaţi cu ideea că pentru o perioadă în care circulă gratuit trebuie să stea câteva ore în picioare. Ce să-i faci, n-ai ce să-i faci!
