Pe 14 iulie 2017 administrația Pucheanu anunța că va concesiona firmei Marina Danubius zona în care urma să se construiască un port de ambarcațiuni. Se vorbea atunci de o investiție de 1 milion de euro și de o redevență penibilă de 1250 de lei. În plus, marele investitor, care până la urmă s-a dovedit a fi o firmă de garsonieră, avea la dispoziție un an de zile pentru a-și obține toate autorizațiile necesare. Misiune imposibilă, din câte se pare.
Ei bine, timpul a trecut iar Marina Danubius nu a pus două vâsle cruce în portul de ambarcațiuni. Mai mult, pe 22 iunie a.c. când Pucheanu era întrebat (vezi detalii aici) de plictiseala din zonă, edilul anunța că cei de la Marina Danubius au vâslit cât au putut dar tot le-a luat 6 luni ca să obțină o autorizație (ultimul aviz) de la Apele Române.
Culmea, tot atunci Pucheanu promitea că gata, investitorul mai are puțin și obține autorizația de construcție. Și eventual chiar se apucă de treabă.
Ultimul aviz e penultimul, iar Marina Danubius a primit bonus (pentru că nu a făcut nimic) o prelungire a contractului
Ei bine, ieri am aflat că lucrurile, în viziunea primarului Pucheanu, au mers ceva mai departe. Tot la nivel de avize, nu vă bucurați prea tare. Și că ultima fază (mă rog, ultimul aviz) ar fi de fapt de la Agenția de Mediu. Iar în condițiile astea normal că primăria a sărit în ajutorul investitorilor (care nu-și mai văd capul de atâtea avize, acte și alte hârțoage) și le-a prelungit contractul cu încă două, trei luni. De ce? Pentru că băieții de la Marina Danubius își doresc, cel puțin așa sună explicația.
Mai rămâne de văzut cât va dura această nouă bătălie cu autorizațiile cronofage și dacă nu cumva se va descoperi pe parcurs că ultimul aviz (adică asta penultimul) nu e chiar ultimul și mai e nevoie de un alt aviz. Și de o nouă prelungire a contractului, de ce nu? Nu de alta, dar oamenii merită toată clemența, ce dacă până acum nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute în contract. Arătând că, deși a trecut un an și câteva luni de când au pus mâna pe concesiunea de 49 de ani, n-au reușit să obțină toată documentația necesară.
Apare firesc întrebarea: păi dacă băieții ăștia n-au reușit după un an și ceva să obțină niște avize, oare cum se vor descurca când vor începe efectiv lucrările? Asta dacă chiar le vor începe, vreodată.
