La începutul anului, primarul Ionuț Pucheanu declara că românul știe de rușine sau de bătaie. Și cum ar fi oarecum exagerat ca edilul să-i cotonogească pe gălățenii care nu și-au plătit taxe și impozite, uite că pe ordinea de zi a următoarei ședințe de Consiliul local e o hotărîre care stabilește plafoanele care le vor asigura gălățenilor datornici un loc pe listele rușinii.
Toată tărășenia arată cam așa. Organele fiscale vor avea obligația de a publica pe site-ul propriu lista debitorilor (persoane fizice și juridice) care înregistrează datorii, precum și cuantumul acestora.
Și dacă tot am pomenit de praguri. Pe lista rușinii vor apărea gălățenii (persoane fizice) cu datorii de peste 1000 de lei și persoanele juridice care au acumulat datorii mai mari de 5000 de lei.
Lista se publică trimestrial, pînă în ultima zi a primei luni din trimestrul următor celui de raportare și cuprinde obligațiile fiscale restante la sfîrșitul trimestrului și neachitate la data publicării listei.
Bun, am înțeles imboldul pe care administrația Pucheanu vrea să-l dea gălățenilor nu prea săritor în a-și plăti taxele și impozitele. Deși e discutabil cît va reuși o listă a rușinii să facă minuni fiscale.
Totuși o mică nedumerire. De ce proiectul ăsta a fost conceput astfel încît să pară încremenit în trimestre. Adică dacă un gălățean apare pe lista rușinii și își plătește dările, care e rostul pentru ca el să apară acolo pînă la sfîrșitul trimestrului? Nu ar fi mai normal să existe și obligația ca organele fiscale să actualizeze în timp util listele cu pricina?