Teatrul Dramatic “Fani Tardini” are programate în acest week-end spectacole: ULUITOARELE NUMERE DE SINGURĂTATE ALE LUI EDWARD GANT (09.06.2018, ora 19.00) și TECTONICA NORILOR (10.06.2018, ora 19.00)
ULUITOARELE NUMERE DE SINGURĂTATE ALE LUI EDWARD GANT
În 1881, un renumit și enigmatic impresar al vremii, dl Edward Gant, a prezentat pentru ultima oară show-ul său. Managerul de actori, dependent de opiacee, și-a prezentat trupa, creând un spectacol de grotesc, un soi de comedie neagră, mister și realism magic. Peste un secol mai târziu, dramaturgul Anthony Neilson a reconstruit acest eveniment istoric fascinant și fantastic într-o piesă de teatru care combină melodrama și extravaganța cu singurătatea dureroasă care a caracterizat acel spectacol ciudat victorian.
Piesa lui Neilson oferă o explorare ciudată și frumoasă a tristeții și a ideii de moarte, prin mijloacele specifice artei spectacolului. Spectacolul călătoriei ciudate și enigmatice totodată, al lui Edward Gant afișează în mod acut deformările inimii și ale minții. În piesa lui Anthony Neilson, montată de talentatul Dragoș Alexandru Mușoiu, acest trist showman își face o ultimă ieșire din călătoria prin meandrele sufletelor și speranțelor unor personaje la fel de stranii ca și el.
Spectatorii vor putea descifra în poveștile de pe scenă, suferințe care – ironic ! – strălucesc sălbatic ca-ntr-o atmosferă specifică mai degrabă circului, și care nu duc la altceva decât la o profundă examinare a imaginației, a inimii umane și a rolului teatrului în sine.
Frumos proiectat de regizorul Dragoș Mușoiu pentru a arăta aerul unui teatru / circ, reprezentația este plină de gust și caracterizată de rafinament, iar firul conducător este cel conform căruia sensibilitatea se amestecă cu glumele. Se ajunge astfel la convingerea dramatică a lui Gant cum că “adevărul vieții se află cel mai greu de deslușit din toate faptele”.
TECTONICA NORILOR
José Rivera are o lume numai a lui, încărcată de energia visului, a simbolurilor magice şi a fantasticului. Delirant în discursul bine controlat al autorului dramatic, potenţialul acestui univers unic se iluminează la întâlnirea cu realitatea crudă, devine material şi se încarcă de o emoţie nedefinită, dar nu mai puţin palpabilă. La fel ca poezia bună care te urmăreşte multă vreme după lectură, piesele lui Rivera desfăşoară obsedant imagini a căror succesiune dinamitează miraculos timpul şi spaţiul.
Tectonica norilor nu este un text oarecare. Deşi Rivera propune spaţii de reprezentare aparent convenţionale – sufragerie sau staţie de autobuz – personajele trăiesc totuși în realitatea lor interioară pe care o exprimă într-un discurs aparent hipnotic, invitând la explorarea unei lumi proprii, în care elementele reale punctează visul, apoi recad în spaţiu-timp, ca într-un perpetum.
Pentru cel care doreşte să definească o logică a unui story, după regulile convenţionale ale dramaturgiei, Tectonica norilor are acţiuni bine definite (autostop în ploaie), surpriză (întoarcerea fratelui plecat în război), dezvoltare (personajele încep acţiunea tinere, sfârşesc în bătrâneţe, Celestina naşte, etc). Însă definitorie pentru structura piesei este dezvoltarea în planuri – cel exterior, conţinând repere ale realităţii imediate, şi cel interior, în care revelația se realizează prin intermediul monoloagelor. Căci sunt o sumedenie de monoloage în piesa lui Rivera; dialogul este folosit de autor pentru a fixa o situaţie, dar “carnea” personajelor nu se reliefează din acţiuni, ci mai mult din introspecţie și povestiri. Celestina Del Sol şi fraţii de la Luna se întâlnesc fără a se întâlni vreodată, asemenea soarelui şi lunii. Ea: angelică, infantilă, etern gravidă, aşadar inaccesibilă, flămândă de sex, versată în emoţii şi expertă în dragoste, părăsită şi în căutarea bărbatului care-a însămânţat-o, e o forţă a naturii, un personaj arhetipal, magic. Bărbaţii, mult mai concreţi, mai neajutoraţi, constructori de case şi dornici de familii, sfârşesc pierduţi în timpul prin care ea navighează indiferent, nonşalant. Iar Timpul, personajul principal al piesei, zguduie lumea, într-o tectonică îndepărtată, mereu schimbătoare, asemenea norilor, vizibili, dar de neatins de la suprafaţa concretă a realităţii terestre.
TECTONICA NORILOR este orice, numai o piesă simplă NU ESTE!