Azi povestim puțin despre cei care au omorât-o pe micuța Alexandra. Într-o țară mai puțin coruptă, Alexandra ar fi avut șansa să supraviețuiască. Da, autorul crimei e mama sa. Cu problemele pe care le are (retard mental). Dar adevărații ucigași sunt complicii tăcuți, care se ascund după zidurile instituțiilor statului. Au făcut-o din interes, incompetență, nepăsare, indiferență… Contează?!
Alexandra, fetița de 9 ani, ucisă de mama sa, a fost îngropată. Ironia e că există o grămadă de instituții, bugetofage, care ar fi putut și ar fi trebuit să intervină pentru a o salva. Nu au făcut-o! Iar acum, cu mortul pe masă cum s-ar spune, dau din clavicule și oferă explicații halucinante, tâmpite de-a dreptul. Asta când le oferă.
Pentru că atunci când incompetența atinge culmile penibilului, funcționarii care aveau în fișa postului obligația de a interveni și a o salva pe Alexandra, pur și simplu întorc spatele ziariștilor și pleacă.
Video incredibil de elocvent despre cum Tania Calcan, purtătorul de cuvânt de la Protecția Copilului, se bâlbâie și se încurcă până când pur și simplu se întoarce cu spatele la ziariști și pleacă (trebuie văzut finalul)
Nu avem nimic personal cu Tania Calcan. Nu asta e ideea. Deși reprezentanta Protecției Copilului nu este capabilă să rostogolească trei fraze coerente. Și fix pentru asta e plătită. De data asta s-a bâlbâit în fața ziariștilor. Și atunci când n-a mai știut ce să spună despre rezultatele anchetei le-a întors spatele și a plecat. Un gest urât și extrem de nepoliticos. Cât despre profesionalism, nu prea avem ce să discutăm aici.
De altfel, atitudinea asta definește fidel întreg comportamentul celor de la Protecția Copilului (DGASPC), secretomania și lipsa de transparență dublate doar de aroganța și autosuficiența celor din conducere. Dar despre acest subiect vom reveni curând.
Problema e că la fel de crâncen s-au bâlbâit cei de la Protecția Copilului și în martie, aprilie 2023, când au făcut ancheta în cazul Alexandrei. Au ajuns la concluzia că a fost ”un accident casnic”. De fapt s-au bâlbâit până când s-au acoperit de hârtii. Apoi, la fel ca și acum, s-au întors cu spatele și nu au mai văzut sau făcut nimic. Nu le-a mai păsat, pur și simplu. Mai mult, au închis efectiv ancheta. Declarând negru pe alb în rapoartele lor că nu au constatat nimic, că nu e nicio problemă. Lăsând în urma controlului lor o mamă cu probleme psihice care în cele din urmă și-a torturat până la moarte una dintre fetițe.
O atitudine absolut nesimțită, criminală de-a dreptul. Condamnată acum (ce comod, nu?!) și de Ministrul Familiei, Natalia Intotero, care a trimis în cele din urmă Corpul de Control la Galați. Și care a dat cele mai convenabile declarații post mortem. Vezi video de mai jos – sursa Digi24.
Atât s-a putut! Și treaba asta n-are legătură cu caracatița lui Pescobar, ci cu cea din instituțiile statului
Alexandra, fetița de 9 ani, ar fi avut poate o șansă să trăiască și dacă instituțiile statului nu jucau ping-pong cu dosarul ei.
Spunem asta pentru că după îngroparea anchetei, DGASPC (care a anunțat la vremea respectivă şi IPJ Galaţi) cazul a fost plasat în atenţia Direcţiei de Asistenţă Socială (DAS) din Primăria Galaţi. Chipurile pentru monitorizare.
Și ce să vezi, DAS a făcut nu una, ci chiar două anchete. Și au constatat, după calapodul celor de la Protecția Copilului, că totul era minunat. Cele trei fetițe erau ”bine îngrijite”, spun senin reprezentanții DAS. Deși în realitate cele trei fetițe erau bătute în mod frecvent. Și cine știe ce altceva mai pățeau?! Că nu a fost nimeni interesat să verifice cu adevărat. Iar concluzia, ca să nu spunem autodenunțul, ar fi că instituțiile statului ”nu pot interveni mai mult”. Adică, ca să traducem puțin din sosul de limbă de lemn: atât s-a putut!
Păi atunci e simplu. Dacă instituțiile statului recunosc că nu puteau face mai mult, chiar le plătim degeaba. Mai bine să se reformeze iar dacă nu se poate, să se desființeze. Că așa neputincioase cum recunosc că sunt, îngroapă și o grămadă de bani.
Manon Cristoloveanu, pupila lui Dan Nica, a încălcat a 11 – a poruncă: să nu omori copii orfani!
Să facem prezentările. Manon Cristoloveanu, actualmente director la Protecția Copilului, este PSD-istă înfocată de dinainte de a se naște. Adică de prin Evul Mediu, căci Manon își amintește uneori că a fost PSD-istă și într-o existență anterioară. Mai concret, Manon este PSD-istă cu funcție încă de prin 2005, când partidul i-a întins mâna lui Dan Nica și i-a dat o pâine de furat pe la AJOFM.
Tot de când se știe Manon Cristoloveanu a fost pupila baronului local Dan Nica. Acesta a înscăunat-o în 2014, în locul infractoarei Marinela Dobrea (condamnată la 4 ani cu executare). Adică a fost schimbată o infractoare cu… o altă directoare. Că n-am găsit altă rimă. Ori se știe că dacă Dan Nica pune pe cineva într-o funcție, persoana respectivă rămâne acolo pe veci. Mai ales dacă știe tabla împărțirii. Nici nu mai contează dacă la instituția respectivă mai dispar copii, de exemplu. Sau dacă mai moare câte unul. Detalii.
Manon Cristoloveanu rămâne acolo protejată la cel mai înalt nivel. Pentru că se poate!
PS Alexandra, fetița de 9 ani ucisă de mama sa, nu a fost orfană. Deși probabil că ar fi fost mai bine pentru ea să fie. O fi politica un soi de artă a compromisului. Dar când în urma compromisurilor dispar copii și apar cadavre, lucrurile au mers mult prea departe. Iar electoratul, în masochismul lui, nu înțelege că politicienii ne tratează mai mereu fix ca pe niște copii orfani.