Se pare că Calorgal e un fel de mister existențial care la capitolul eficiență depășește un singur lucru: o gaură neagră. Altfel nu se explică rapiditatea cu care înghite milioanele scuipînd la schimb ineficiență și pierderi de sistem.
Despre apetitul nesănătos al Calorgal am aflat acum puțin timp (de fapt am avut o nouă confirmare), cînd la începutul ședinței de Consiliul Local primarul Marius Stan și viceprimarul Florin Popa (acompaniați de unii consilieri) s-au certat ca la ușa Prefecturii. Cam o oră. Stați, nu vă îngrijorați foarte tare căci puțin mai tîrziu rîdeau ca doi buni amici pe hol și se pare că au și dat-o la pace într-un final.
Dar să derulăm puțin filmul. Directorul Calorgal Cristian Istrate a venit în fața consilierilor pentru a cere un nou împrumut, un mizilic de 5.200.000 RON. Asta deși Calorgal primise în primăvară alți 4 milioane de lei. Dar cică banii s-au terminat, fiind folosiți pentru a plăti apa caldă, aia dată începînd cu 1 aprilie.
Ei, uite așa am aflat și noi că aburul preluat de la combinat, adică strălucita idee a primarului Marius Stan, a costat 5.2 milioane de lei. Vi se pare mult să dai 5 milioane și ceva pentru 75 de zile cît ai asigurat apa caldă? Nu, nu vi se pare, chiar este. Dar e absolut normal căci pierderile au fost, atenție, de 90%.
Mai mult, la Calorgal cheltuielile salariale depășesc de două ori și jumătate pe cele de producție. Și dacă vă mai spun că în august Calorgalul avea 200 de angajați, iar între timp a ajuns la 540, parcă începem să deslușim tabloul complet. La asta adăugăm doar că în momentul de față Calorgal habar nu are pentru cine prestează. Oficial ar fi 300 de asociații care au semnat contractul cu societatea, dar în realitate numărul apartamentelor care vor primi cădură de la Calorgal rămîne încă un mister.
Pînă la urmă, cei doi, adică Stan și Popa, au hotărît să amîne discuția pentru o ședință de îndată, care va avea loc mîine. Adică pentru o ședință ferită de ochii presei unde ei vor putea hotărî ca băieții ce e de făcut.
Rămîne un singur lucru cert. Ani de zile sistemul (Apaterm/Calorgal) a fost pușculiță de partid. Pe vremuri Apaterm avea peste 1000 de angajați și povestesc unii că se fura în draci. Toți politicienii implicați mai direct sau mai pe la spate în povestea asta cu termoficarea au fost interesați doar de căpușarea ei. Niciunul nu a fost capabil să vină cu o soluție, deși ele există și au fost implementate în alte orașe. Restul poveștii e despre pierderi și datorii. Adică despre bani care într-un fel sau altul vor fi decontați tot de gălățeni.
Istrate jurînd cu mîna pe inimă ca 4 milioane reprezintă apă călîie la apetitul pe care-l are Calorgal