Am vrut să scriu “cel mai aprig combatant” dar mi-am dat seama că licența a fost deja folosită. Poate fi o chestiune de inteligență politică. De oportunism administrativ sau de poziționare electorală. Nu știu dacă este instinct sau fler. Dar cert este că PMP-ul lui Cătălin Cristache a știut să umple cu dibăcie locul gol lăsat de așa zisa opoziție la Galați.
Am auzit politicieni, de pe la mai toate partidele (inclusiv PSD) spunând ceva de genul: băi, Cristache ăsta face ce nu face dar e dat dracului, are stomac politic și e cam singurul din zona de dreapta care a demonstrat asta.
Repet, nu sunt vreun fan Cristache. Dar felul în care a “jucat” partida și cum a reușit să strângă în jurul PMP niște oameni capabili (care nu s-au dovedit a fi traseiști sau oportuniști) e de apreciat. Plus faptul că a ridicat un partid de la minus, undeva în zona lui 10%. Sunt argumente politice peste care nu se poate trece ușor.
Mai ales că apoi, prin jocuri de glezne petrecute pe la București, a reușit să le dea și funcții. De mureau de ciudă partenerii PSD-ului.
De acord, când îl auzi pe Cătălin Cristache cum se autopropune ca fiind politicianul care a țipat cel mai tare către PSD ai instinctiv o ușoară tentă de amuzament politic pe colțul zâmbetului. E drept, șeful PMP a zis și i-a făcut în fel și chip pe cei din PSD. Uneori a fost credibil, alteori am bănuit în spatele rățoielilor politice au stat alte interese.
Dar dacă nu e Cristache cel mai scuipăcios înspre pesediști să vedem cine e. Păi nu trebuie să te concentrezi foarte tare ca să observi că nu a fost cine știe ce împulzeală la dat UE la PSD. Pe la niciun partid. Au mai fost ceva voci (Onuț Atansaiu, Paul Găvănescu) dar s-a rezolvat și acolo problema, ca să zic așa.
În plus, Cristache a simulat perfect ura față de PSD, atrăgând de partea sa o parte din cei care simțeau la fel. Până și declarațiile pe tema asta sună prea bine, prea de parcă i le-a fi sugerat un specialist în comunicare:
Sunt cea mai buna alternativă la Pucheanu. Sunt, de altfel, singurul care a sancţionat public toate matrapazlâcurile şi stângaciile făcute de acesta şi camarila din dotare, în cei aproape patru ani de mandat. Nu mă tem de ei, deci nu renunţ. Nu mă voi opri până nu voi scoate la iveală toate nenorocirile pentru care Galaţiul a fost împins la marginea prapastiei, ajungând o a doua Vale a Jiului, săracă şi prăfuită. Este indamisibil ca, după 30 ani, să nu avem măcar un drum expres pentru o conexiune cu restul ţării. Ne-au transformat în propria lor colonie. Oricât s-ar îndestula, tot nu le ajunge. Incompetenţă, rea voinţă, interese personale şi de grup, ignoranţă împinsă până la nesimţire… Acesta este pesedismul, o frăţie periculoasă, condusă de aceiaşi oameni, din partide diferite, baroni a căror unică grijă e ca nu cumva să-şi piardă dominaţia, influenţa şi favorurile. (Cătălin Cristache – PMP)
De fapt, Cătălin Cristache a reușit să crească PMP aruncând cu pietre în PSD
Dacă l-ar apuca vreo criză de sinceritate, Cristache ar trebui să mulțumească tuturor acelora care timp de patru ani au uitat să facă opoziție. Pentru că, în mod normal, cu o opoziție puternică, șeful PMP s-ar fi bătut acum pe voturi cu Telegan.
Acum vreo patru ani, pe la începutul mandatului lui Pucheanu, pe vremea când opoziția viziona cumințică filmul Tăcerea mieilor, Cătălin Cristache, mai de formă, mai din interes, reușea performanța politică de a se lua în gură cu PSD-ul. Bun, de PSD au mai zis timid unii, alții, dar de dat direct în Pucheanu mai răruț.
Apoi a urmat episodul în care șeful PMP a furat startul. Și a propus un candidat comun al forțelor de dreapta. Știa probabil și el că nu se va întâmpla. Cu toate astea, Cristache a propus soluția de bun simț, care i-a pus în offside politic pe cei de pe partea dreapta. Iarăși, am avut parte de un joc de imagine. Dar consecința directă a fost că singurul candidat de dreapta a fost stabilit la București. Iar liberalii s-au trezit pentru prima dată în ultimele decenii că nu au un candidat propriu.
Concluzionând, aș spune că briliantul Cristache are față de balerină politică. O balerină cu apucături de gimnastă care prestează când la bârnă, când la paralele. Nu e un politician de 10! Dar dacă își duce partidul la 10%, unii ar spune că lui Cătălin Cristache i-a cam reușit șmecheria politică.