În noaptea de 14 spre 15 mai 1948, Golanii care au uzurpat puterea în România au arestat peste 10.000 de opozanți. Printre care Nicolae Steinhardt, Iuliu Maniu, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr și soția acestuia
Ziua Națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste a fost decretată în 2017, la inițiativa a 34 de parlamentari PNL. Până aici nu ar fi fost nimic anormal, dar din nefericire informația corectă este: “34 de parlamentari PNL, PSD (!) și UNPR (!)”.
S-ar întoarce în morminte victimele nenorocirii istorice numită comunism, dacă ar putea ști că urmașii călăilor se preocupă de a lor cinstire. Dar să depășim momentul.
Mulți nu știu că anul 1948 a fost cel mai dezastruos din istoria noastră. Invaziile turcilor, tătarilor, sau austro-ungarilor au fost mizilicuri în comparație cu invazia marelui prieten de la răsărit.
Cea mai gravă pandemie din istoria lumii, comunismul, a lăsat răni atât de adânci și de greu de vindecat, încât al lor puroi social și politic încă duhnește.
1948 a fost anul în care Golanii din România, activați de către Golanii sovietici sosiți cu tancurile, au trucat alegerile, la ordinele celui mai mare criminal din istorie, Iosif Visarionovici Stalin.
Odată rezolvată problema cu instalarea chipurile democratică la putere, bestiile cu chip de om au trecut imediat la arestarea opozanților. Evident, majoritatea acestora fiind alcătuită din intelectuali și oameni politici străluciți.
Pe lângă dramele personale ale acestor eroi, acel an fatidic a reprezentat începutul dramei poporului român. Resimțită din plin și astăzi, prin absența totală a oamenilor politici, înlocuiți cu șmenari, gargaragii, hoți, sau într-un cuvânt, politicieni.
Pe cale de consecință, prezența acestora în fruntea țării, după lovitura de stat din 1989, a determinat emigrarea masivă a intelectualilor, în căutare de meleaguri guvernate de oameni politici.
Ceea ce a rămas miroase zilnic, nu e nevoie de aptitudini speciale pentru a înțelege ce anume.
Ziua Națională ar trebui să se refere la toate victimele urgiei comuniste, milioane la număr
Victime ale comunismului nu au fost doar cei încarcerați și / sau omorâți, ci și rudele acestora. Nu doar datorită suferinței provocate de dispariția copiilor, fraților sau surorilor, ci și datorită represaliilor abătute de Statul Golănesc asupra lor, personal. Pentru că aveau în familie un dușman al poporului.
Iar până la urmă, principala victimă a barbariei comuniste este întreg Poporul Român. Obligat să trăiască în beznă atât la propriu, cât și la figurat, timp de 42 de ani. Urmați de încă 30 de ani de bălăcăreală în “democrația” guvernată de aceiași criminali și de progeniturile lor.
Pe plan mondial comunismul a omorât până în prezent 100 de milioane de oameni. 100.000.000. Asta așa, la prima strigare. Nu se va ști niciodată cu adevărat câți au murit în imensul lagăr numit Siberia.
Și încă mai sunt nostalgici. Și încă mulți mai cred că nazismul a provocat mai mult rău decât comunismul. Trist.
Nu cred că martirii poporului român, închiși, torturați și uciși de bestiile comuniste, ar dori să audă urări formale, cu țărână ușoară sau paznic.
Eu cred că tot ceea ce și-ar dori, ar fi să vadă poporul pentru care și-au dat viețile vindecat de efectele împuțite ale plăgii istorice numită comunism.
Așa să ne ajute cele de sus, din cutiile craniene.
Citește și: Politicianul român și furnicile cu drept de vot