Am văzut azi poza tânărului consilier local Alexandru Șerban (PNL), care sărbătorea victorios faptul că a strâns un sac (sau poate mai mulți) cu gunoi. Acțiunea, absolut lăudabilă în sine, pare cumva arhetipală printre politicieni. De fapt, aș îndrăzni să spun că numai cei care au avut voința de a-și murdări mâinile puțin au reușit în politică.
Poate părea ciudat, dar poza cu Alexandru Șerban mi-a adus aminte de primarul Ionuț Pucheanu. Deși Alexandru n-a lucrat niciodată la Ecosal. De un Pucheanu mai tânăr ce-i drept, înrolat în TSD și cu un chef de adunat saci cu gunoaie pe care se pare că l-a pierdut odată cu suișul politic. Acum Pucheanu n-o mai arde în stil ecologic, deși am senzația că în continuare se ocupă tot cu niște gunoaie. Dar nu despre asta e vorba.
Am tot văzut chestia asta cu strânsul gunoaielor, care uneori frizează cumva ipocrizia. Și nu înțeleg. Ce naiba-i asta, un soi de test de maturitate pe care trebuie să-l dea tinerii politicieni?
Pe sistemul cine n-a adunat vreo doi saci cu gunoi la viața lui n-are cum să facă față gunoaielor de care se va lovi în viitoarea carieră politică. Nu știu să zic dacă pe Alexandru Șerban îl deranjează comparația cu Pucheanu sau invers. Dar într-un mod pestilențial cei doi seamănă cumva.
E ca și cum au trecut aceleași probe, au adulmecat aceleași mirosuri și au strâns din dinți la fel de încrâncenat în speranța că o dată și o dată vor trage lozul norocos la loteria politică.