Nu am mai scris de mult timp despre marea investiție de la plaja Dunărea. După țepele de la inaugurare(cu gratuitățile, cu Proconsul, cu bazinul de înot) ne-am luat o pungă de pufuleți și ne-am așezat în tribună ca să vedem cum evoluează mega proiectul.
Problema este că nu a evoluat. Vara aproape a trecut iar pe plaja cu nisip lăsat de la Dumnezeu nu a apărut mare lucru. Asta dacă vom conveni că o covată de plastic așezată pe plajă nu este „mare lucru” în raport cu promisiunile investitorilor. Eventual, covata este o mare bătaie de joc pentru gălățenii cărora li s-a promis un fel de Coasta de Azur îmbîrligată cu Miami Beach.
Nu reluăm subiectul, dar nu putem să nu observăm că a mai trecut o vară fără ca gălățenii să aibă ștrand. În mod ironic, pe internet se calcă în picioare reclamele la aqua parcurile/ștrandurile din comunele și pseudo orașele din toată țara. Între timp, primarul Ionuț Pucheanu s-a dat la fund. Nu la Jungle Splash, pentru că nu există bazin de înot, ci la figurat, pentru că se pricepe.
Cică nu ar fi treaba Primăriei că investitorul nu respectă termenele anunțate la semnarea contractului. Edilul șef, optimist din fire, vede partea plină a paharului în care se bălăcește redevența de 25.000 lei plătită de băieții de la Jungle Splash.
Asta după ce prin primăvară, în biroul de la Primărie, Pucheanu se bătea pe burtă cu marele investitor și anunța triumfător că a rezolvat o problemă pe care predecesorul său nu a fost în stare să-i dea de capăt. În plus, primarul îi dojenea pe gălățenii care vorbeau de țeapa Splash (vezi aici)spunînd că sunt prea grăbiți, prea iuți la mînie. Ete fleoșc!