Astăzi din seria: cum s-a prefăcut (din nou) Protecția Copilului că răspunde solicitărilor făcute în baza Legii 544 (privind liberul acces la informațiile de interes public).
Secretomanie dusă la paroxism din partea DGASPC Galați. Un fel de Triunghiul Bermudelor, în care copiii pur și simplu dispar. Problema e că atunci când îi întrebi de mere, ei îți răspund cu povești despre micșunele. Conducerea Protecției Copilului e foarte confuză în privința activității pe care o desfășoară. Cei de acolo par să nu priceapă un lucru evident. Anume că soarta copiilor aflați în grija lor e de interes public. Și că au datoria să informeze ori de câte ori e cazul despre felul în care-și desfășoară activitatea.
Când îi întrebi de transparență pe cei de la DGASPCe ca și cum ai juca tenis la perete. Oamenii se comportă de parcă ar găzdui bombe atomice sau OZN-uri. Instituția nu are nimic în comun cu noțiunea de transparență nici față de presă, nici față de cetățeanul care le plătește lefurile. Pur si simplu acolo e un fel de stat în stat.
O întrebare firească ar fi ce au de ascuns. De unde atâta secretomanie? De ce să încerce o instituție care funcționează cu bani publici să țină lucrurile atât de acoperite? Poate pentru că minciuna cu care noi i-am prins, despre copiii dispăruți din centrele de plasament, nu o fi singura problemă ascunsă bine de ochii publicului?
Le-am solicitat, pe data de 3 ianuarie, în baza Legii 544/2001 (Liberul acces la informații de interes public) a ne răspunde la următoarele întrebări:
- Care este procedura/regulamentul DGASPC cu privire la accesul presei în centrele de plasament/casele de tip familial?
- Care este temeiul legal pe care se întemeiază aceste proceduri de acces în centre a reprezentanților mass-media?
Presa poate și trebuie să informeze cetățenii despre orice subiect care constituie interes public. În condițiile în care s-a dovedit, prin informațiile pe care le-am primit de la IPJ Galați, despre copiii dispăruți din centrele Protecției Copilului, subiectul este, evident, de interes public.
Secretomanie dusă la paroxism și răspunsuri compuse parcă după vișin
Răspunsul primit este și el de domeniul SF. Protecția Copilului ne spune din primele rânduri că, în urma unei analize primare, nu ne încadrăm la informații de interes public. Cazurile copiilor dispăruți, modul în care cetățeanul sau presa ar putea avea acces la informații care privesc viața acestor copii nu sunt de interes public?!
Aurelia Chebac crede probabil că lucrează la vreo ambasadă. Sau la vreun serviciu secret. Și pare să fi uitat cumva că este funcționar public. Că e plătită din bani publici? Mai mult observăm că emană așa, bugetar, tot felul de analize primare. La care vor urma, cu siguranță, cele secundare și terțiare, nu? Răspunsul primit nu doar că nu e mișto, e chiar la mișto. Adică e minunat doar că-i lipsește un singur lucru: o analiză de bun simț.
Mai mult, ni se menționează în răspuns că ei, DGASPC Galați, ”garantează și respectă dreptul la imagine și intimitate al beneficiarilor”. Minunat! Chiar ne bucurăm. Doar siguranța copiilor nu prea pot s-o garanteze. Acolo e o mare problemă, din moment ce Poliția îi are declarați dispăruți! Acolo protejarea și drepturile eșuează lamentabil!
Mai degrabă vă protejați pe voi, angajații, șefii, imaginea voastră. Voi să nu fiți șifonați dacă se află ce se întâmplă în centrele de plasament! Acolo este de fapt, problema voastră!
Altfel, indiferent ce ați invoca, sunteți o instituție publică, acei copii sunt îngrijiți din bani publici și opinia publică are dreptul de a fi informată în legătură cu modul în care vă ocupați de minorii pentru care statul plătește o grămadă de bani!
(Va urma)