Birocrația de la Apă Canal transcende Purgatoriul! Pur și simplu e fix ca o vizită în iad.
Bușit de Apă Canal. Expresia ar trebui să devină marcă înregistrată. De fapt, dacă tot vorbim de lucruri absurde, sunt sigur că Eugen Ionesco a scris Cântăreața cheală, de-abia după ce a încercat să-și schimbe contractul la Apă Canal. O societate care nu doar că-i jumulește pe gălățeni, dar ține morțiș să-i și umilească.
Dacă nu știați, la 1 aprilie (n-a fost păcăleală) 2023 societatea Apă Canal a mărit prețurile pentru locuitorii orașului dintre cele trei ape (Dunăre, Prut, Siret). Și nu simbolic, ci cu 25%. De ce?! Pentru că așa a vrut ea, adică societatea care deține monopol pe aceste servicii. Și care obține profituri uriașe de pe urma gălățenilor.
Dacă cumva ești obligat să interacționezi în vreun fel cu bugetarii de la Apă Cancan, pușculița de partid a PSD, ei bine, pregătește-te să arunci la canalizare orice speranță. Asta pentru că birocrația de la ghișeele de acolo nu poate fi întrecută decât de amatorismul echipelor care caută petrol prin conductele de apă din Galați.
În primul rând, când intri la Apă Canal, constați că sunt mai multe ghișee. Deloc întâmplător, o să simți asta pe pielea ta. Și la fiecare ghișeu e câte o tanti bugetară. Plictisită, obosită, sastisită și cu un aer arogant, cu tentă de atotcunoaștere. Totul e pe principiul: de ce să fie simplu, dacă lucrurile pot fi complicate! Iar ghișeele sunt gândite pe sistemul: hai să nu fim răi, să mai dăm cuiva de la partid ceva de muncă.
De exemplu! La câte ghișee trebuie să aștepți cumințel ca să depui actele pentru un contract?! Asta dacă ai norocul să nu fii bușit de Apă Canal!
Să le luăm pe rând. Să presupunem că știi deja și că ai și făcut rost de toate documentele necesare. Ele nu se pot completa online, evident. Și întotdeauna mai apare o cerere, ceva. Asta pe lângă copiile după buletine care, v-ați prins, sunt și ele absolut necesare. Depășind! Vii la primul ghișeu cu toate actele. Mai completezi câte ceva și le depui. Ei bine, asta nu e tot.
Ești invitat la biroul de lângă unde sunt alte două angajate. Una dintre ele absentă. Fizic prezentă, dar totuși absentă. Aici ți se verifică documentele care tocmai ți-au fost verificate de prima colegă. Sunt ok, mai ai o taxă de plătit și scapi. Mă rog, așa crezi tu. Pentru a plăti, trebuie să iei un soi de hârtie. Dar de la alt ghișeu. Al treilea. Așa că te așezi cuminte la rând. La al treilea ghișeu. Sperând că e ultimul.
Bun! Aici ți se dă hârtia, care nu e factură. De-abia cu hârtia asta, te duci la ghișeul de lângă, unde ți se face factura. Simți, crezi și speri că e gata. Doar ai factura, nu?! Ai depășit ghișeul patru. Ei bine, nu! Normal că nu e gata! Plata se face la ghișeul de vizavi. Altul. Al cincilea, cred. Că deja le-ai pierdut șirul. Și nu ultimul. Mai e unul la care trebuie să înregistrezi contractul. Dar asta doar dacă nu ești bușit de Apă Canal între timp.
Doar că la ghișeul cu plata nu e nimeni. Dar vezi două POS-uri. Așa că-ți zici în gând: mamă,, pot să plătești și cu cardul. Doar îți zici, că la ghișeu nu e nimeni.
Te întorci disperat la unul din primele ghișee. Și întrebi. ”Aici nu e nimeni? Nu ziceați că aici se încasează?!” Deja ești impertinent. Priviri aspre și dojenitoare te sfredelesc simultan de după mai multe ghișee. E un atac concertat, de zici că a început contraofensiva ucraineană. O adevărată stupoare birocratică.
Din spatele unui ghișeu se aude o voce de femeie, care exclamă fatidic: ”Am fost prea drăguță cu el! Trebuia să-l bușesc!”.
Duduia de la casierie îți spune cu nonșalanță că ai ghinion. ”Avem o revizie. Se face o dată pe an. Acum ați nimerit! Ce să vă facem, aveți ghinion. Nu am cum să vă încasez. Reveniți după ora 12.00.”
Te simți pur și simplu ca un bulangiu care plătește taxe la stat. Și parcă ai și ceva remușcări. Doar la primele cinci ghișee ai tăcut chitic, nu?! De-abia acum la al șaselea, unde nu era nimeni ai prins tupeu. De parcă ai rezolvat tot labirintul ghișeelor de la Apă Canal. Ți-ai adus tu aminte că ai drepturi. Te-ai enervat că stai cu banii întinși și ăștia de la Apă Canal nu ți-i iau.
Te uiți năuc la ceas și te întrebi pe ce lume ești. Probabil în lumea celor care votează doar cu PSD-ul. Deja, slalomul printre ghișee ți-a luat minim 30 – 40 de minute. Și tu care credeai că ai venit pregătit. Acum, chiar nu mai știi ce să faci. Și mai aveai atât de puțin până la al șaselea ghișeu.
Îți mai încerci încă o dată norocul la tanti cu POS-uri și o întrebi naiv: păi și eu ce fac acum?! Se face liniște, iar femeia de după ghișeu ridică din clavicule. Pendulezi între sentimentul de resemnare și cel de fericire. La urma urmei, puteai să fii bușit de Apă Canal, doar că de data asta ai scăpat.
PS În spiritul corectitudinii trebuie să spun că până la urmă s-a găsit o rezolvare. O soluționare! Fără să fiu bușit de Apă Canal. Dar asta doar pentru că am insistat și mi-am cerut drepturile. Și pentru că printre angajații de la Apă Canal există și oameni normali. Restul, rămâne cum am stabilit. La Apă Canal de ai venit, ai grijă să nu fii bușit.
