Devin obositori ăştia care cînd trag apa la toaletă o fac pentru că “măcar acum, de Paşti” să nu rămînă veceul plin de pişat pînă la ora 22.00, cînd ultimul care se culcă are sarcina de a trage şi apa după el. Pieţele sînt pline de idioţi care nu se dau în vînt după carnea de miel, dar vor cumpăra unul, pentru că “măcar acum, de Paşti” să mănînce o şi ei friptură de miel, la cuptor. Ăia care au şi uitat cum arată o biserică pe dinăuntru se vor îmbrînci voiniceşte mîine seară cu habotnicele, pentru că “măcar acum, de Paşti” e cazul să încerce să bată palma cu Dumnezeu. Cei care tot anul au fost nesimţiţi şi neamuri proaste vor mima smerenia, căci “măcar acum, de Paşti” au auzit ei că trebuie să fie mai buni la suflet.
Eşti şucărit pe un amic al tău care a fost mîrlan cu tine? Dă-i, mă, telefon, pentru că “măcar acum, de Paşti” să nu mai fii certat cu lumea! Ai o colegă la serviciu care are curul cît noptiera? Trage aer în piept, închide ochii şi întreab-o ce cură a ţinut, de-a slăbit atît de mult? Hai, mă, nu fi bulangiu, “măcar acum, de Paşti” să se simtă şi colega ta bine!
De săptămîna viitoare, se va termina cu iertarea, samaritenii vor dispărea subit, iar scuza “măcar acum, de Paşti” se va transforma în sictireala “mă doare-n cur, a trecut Paştele!”. Şi creştinii, sanchi, cu frica lui Dumnezeu, vor lăsa din nou să se strîngă pişatul în veceu pînă la ora 22.00, cînd, ştiu toţi din casă, ultimul care se culcă are sarcina de a trage şi apa după el!
