Dacă cumva aţi ratat ştirea, iată link-ul aici.
Textul este intitulat, genial aş spune: “Lacrimi multe, sicriul cel mai scump.”
Povestea e simplă şi tristă. Dar talentul jurnalistic inegalabil. Cu siguranţă această scriitură despre cum “o sugativă de Slivna” a reuşit “prin lovituri repetate cu tocul bocancului” să-şi bage victima în pămînt, “la rece” va rămîne, pentru posteritate, în analele cotidianului Viaţa liberă.
Autorul e nimeni altul decît corespondentul de Bereşti-Meria, anume inegalabilul Ion Trif Pleşa.
Textul tinde asimptotic spre perfecţiune. Povestea e captivantă, cu elemente de suspans şi răsturnări de situaţii incredibile. Mai mult, avem parte şi de întrebări cu substrat metafizic.
Luaţi aminte: “De ce o fi dormind atît de greu Marola?” poate părea o întrebare banală, dar asta doar la prima vedere. Pentru cei neiniţiaţi, eventual.
Dar poate că cel mai izbitor lucru este uluitoarea puterea de sinteză a autorului. Acesta reuşeşte să descrie, în cuvinte puţine şi simple, ba chiar exhaustiv, suferinţa aproape organică a unei întregi comunităţi: “Constatîndu-se decesul, satul trece printr-un şoc.”
Iată dovada irefutabilă, asta dacă mai era nevoie, că ziariştii de la Viaţa liberă, aşa cum de altfel le şi place să se laude, nu scriu niciodată degeaba.
