Tiber strigă, să-l audă măcar Ilinca Diaconu |
Ziua de ieri a surprins prin felul în care s-au precipitat evenimentele de la ArcelorMittal. I-aţi văzut şi voi, la jurnalul de la ora 19.00, de la ProTV, pe toţi acei doctori-ingineri care vroiau să dărîme porţile fostului Sidex. Personal, nu aş zice că le-a ajuns cuţitul la os, ci că vodca le-a pătruns adînc în sînge. Din nou, Galaţiul s-a făcut cunoscut în ţară drept un oraş cu atmosferă vieneză, unde oamenii muncii se comportă, însă, mai rău decît deţinuţii din puşcăriile din Brazilia.
În continuare, pariez pe eşecul grevei generale, care stă să fie declanşată pe platforma ArcelorMittal de către sindicatul Solidaritatea. Asta în ciuda faptului că, ieri, oamenii au dat semne că sînt gata să se unească. Rămîn la părerea că siderurgiştii sînt laşi şi fricoşi. Degeaba îi întărîtă Tiber la grevă, siderurgiştii doar vor mima protestul. Le este teamă să nu-şi piardă locurile de muncă prost plătite. Întotdeauna s-au mulţumit cu puţin. Fac gît doar prin cîrciumi şi refulează în faţa tejghelei, ca nişte mari dizidenţi traşi la xerox.
Pe de altă parte, însă, nu trebuie minimalizate eforturile pe care le depune administraţia ArcelorMittal Galaţi pentru a discredita greva clocită la foc mic de cei de la Solidaritatea. Sanchi, cică, ieri, în Uzina Cocso-Chimică (UCC) nu a fost asigurată treimea obligatorie, pentru buna desfăşurare a fluxului tehnologic, iar Galaţiul a fost (este) în pericol să sară în aer, căci în altă parte, pe bune, chiar nu avea unde să sară. Minciuni, cît China!
Pentru mîine, vă promit, pe antidotul.ro, un interviu cu unul dintre liderii de sindicat de pe platforma ArcelorMittal Galaţi. Nu vă zic nici un nume, nici un prenume, absolut nimic!