Îi prezint scuze public d-nei Katia Nanu de la ziarul “Viaţa liberă”, pentru că nu am fost prompt în a semnala că a fost premiată pentru că a mai scris o carte. Sper că nepăsarea cu care am tratat acest eveniment extrem de important în economia literaturii universale nu i-a provocat stres suplimentar, care să ducă, Doamne-fereşte, la scăderea dramatică a numărului de cititori ai rubricii “Decese” din ziarul la care dumneaei ocupă funcţia de redactor şef.
Apreciez sincer la d-na Katia Nanu ambiţia de a strînge cît mai multe diplome şi medalii. Pe undeva e firesc. Ea s-a format într-o epocă în care copiii merituoşi erau recompensaţi cu cravata de pionier, iar tovarăşii profesori dedicaţi partidului primeau posturi călduţe la Casa Pionierilor, aşa cum s-a întîmplat şi cu Katia. Vremurile au trecut, iar fostul vajnic formator de pionieri ai patriei a încercat să se recalifice profesional din mers, tinzînd către o carieră de scriitor. Pentru început, logic, s-a apucat de scris. Apoi, s-a apucat să tipărească ziua tot ce scria noaptea. S-a adunat ceva maculatură, conform ziarului “Viaţa liberă” din 5 decembrie 2008: nu mai puţin de 15 apariţii editoriale. Ce dracu o fi avut de spus Katia Nanu în 15 cărţi care, bănuiesc, au în medie 200 de pagini? Dar cine naiba a citit ce a scris Katia Nanu, în afară de ea şi de cei care i-au făcut corectura? Nu, pe bune acuma, din cîţi amici, prieteni sau rude aveţi voi, aţi auzit pe cineva să spună că a citit o carte semnată de Katia Nanu? Bun, şi-atunci de ce se încăpăţînează d-na Nanu să tipărească romane întregi, care nu interesează pe nimeni? Din vanitate? Din dorinţa de a fi apreciată, de a fi lăudată de cotei, de a primi premii de la nişte căpuşe aciuate în mediul cultural? Promit că o să-i adresez aceste întrebări d-nei Katia Nanu, în speranţa că îmi va şi răspunde, nu doar mă va pasa în lung de linie, ca în tenis.
Pînă atunci, să revin la cel mai recent premiu primit de redactorul şef al cotidianului “Viaţa liberă”. Este vorba despre premiul pentru cel mai bun roman (Passo Doble), scos în 2007. D-na Nanu a primit acest premiu din partea filialei locale a Uniunii Scriitorilor Români (USR), condusă de popîndăul culturnic Corneliu Antoniu, care trafichează bani publici, sanchi, pentru a scoate revista “Antares”. Antoniu reuşeşte de ani de zile să se pună bine cu şmecherii judeţului, pupînd contracost pe oricine, acolo unde i se cere. Prin urmare, să fii premiat de Antoniu şi asociaţia condusă de el sună a jignire. Katia Nanu nu a privit însă deloc lucrurile aşa. A acceptat premiul, iar ca să vedeţi pînă unde merge servilismul unor jurnalişti de la “Viaţa liberă”, poftiţi de citiţi cine semnează ştirea despre premierea d-nei Nanu: da, exact Anca Spînu Toader, redactor şef adjunct la “cotidianul Galaţiului”.
Dacă tot este atît de premiată şi de apreciată ca scriitoare, nu înţeleg de ce Katia Nanu nu este primită în Uniunea Scriitorilor Români, alături de un Mircea Dinescu, de un Andrei Pleşu, de un CT Popescu, de o Ana Blandiana etc? Probabil pentru că ea nu şi-a manifestat dorinţa în acest sens, priindu-i mai mult diplomele primite de la faianţarul Antoniu, care scrie cu şurubelniţa pe gresie.
Katia Nanu, încă un premiu de doi bani
![Katia Nanu, încă un premiu de doi bani](https://www.antidotul.ro/wp-content/uploads/_2008_/01/906-4995a38f9f0cf951260cf47b36f23c5a-770x470.jpg)
-->