Nu ştiu dacă aţi fost atenţi, dar cam o dată la trei luni băieţii de la Poliţia de Frontieră Galaţi ies pe piaţă cu un caz în care unul dintre poliţişti a refuzat să ia mită de la nu’ş ce nene care a trecut graniţa. Scenariul este acelaşi de fiecare dată: un poliţist prinde un prost cu actele în neregulă la punctul de trecere al frontierei, ăla vrea să-i dea bani ca să-l lase în pace, iar poliţistul îl atrage într-o cursă ieftină, care se încheie cu un flagrant la care sînt martori procurorii anticorupţie.
Tot acest circ are un scop precis: inducerea în ochii opiniei publice a ideii că poliţiştii de la Frontieră sînt nişte neprihăniţi, adevăraţi apărători ai legii, care n-au luat în viaţa lor şpagă. Ieri, de exemplu, Poliţia de Frontieră a făcut public cazul unui agent care cică ar fi refuzat o şpagă de 600 de euro de la un cetăţean bulgar, pe care îl prinsese cu permisul de conducere falsificat. Agentul are un nume format din trei prenume, şi anume: Doru Daniel Doru. Probabil că a fost un copil nedorit, din moment ce părinţii şi-au bătut joc în halul ăsta de el, cînd l-au botezat.
Dezlegare la şpagă
De fapt, ce mare mărgică a făcut Doru Daniel Doru? L-a atras pe bulgar în camera în care el ştia că există camere de supraveghere (vorba aia, să aibă probe că a refuzat şpaga), după care şi-a intrat în rol. A refuzat sistematic sumele de bani oferite de bulgar, pînă cînd cetăţeanul străin a ajuns să umfle potul pînă la 600 de euro, doar-doar va scăpa. În mod normal avea şanse să scape, dar, cum v-am zis, periodic, şefii de la Frontieră decid că trebuie să filmeze un caz de refuz de luare de mită, pentru a-i convinge pe gălăţeni de corectitudinea agenţilor de la graniţă.
Agentul Doru Daniel Doru a tras de timp în faţa bulgarului pînă cînd au venit procurorii la faţa locului. Fraierul de bulgar nu ştia că e folosit drept cobai pentru ca penibilii da la Frontieră să poată puncta la impresia artistică, aşa că a încercat să dea toţi banii din buzunar pentru a scăpa basma curată.
Pasul următor după organizarea flagrantului este mediatizarea cazului. Cei de la Frontieră sună imediat la ziare, pentru a prezenta marele caz de refuz de luare de mită. Se face tam-tam, se ridică în slăvi instituţia, ba se trezesc idioţi care propun recompensarea poliţistului, pe motiv că a fost corect la serviciu. De parcă nu pentru asta îşi ea el leafa, de parcă ar fi făcut vreun gest eroic, care nu intra în atribuţiile lui.
Cu siguranţă, cel tîrziu la jumătatea lunii mai, vom auzi de un nou caz în care un alt poliţist de la Frontieră a refuzat mita. Dar pînă la jumătatea lunii mai e dezlegare la şpagă, căci doar poliţiştii de la Frontieră n-or fi atît de tembeli încît să trăiască din salariu.