Şi nu e marinar! |
Sîmbătă seara PD-L şi-a lansat Lişinschi-ul la apă, ca să mă exprim aşa marinăreşte. Sincer, am vrut să mă duc dar mi-a fost frică că îi dau şi ăştia de la PD-L (n.a. PNL i-a acordat lui Florin Melinte premiul pentru cultură) vreun premiu lui Melinte şi am preferat să stau acasă şi să văd totul la TV. Asta că tot au transmis colegii de la Express TV în direct. În primul rînd vreau să remarc că, din punct de vedere organizatoric, manifestarea PD-L mi s-a părut superioară celei de sîmbăta trecută a PNL-ului. Lume mai multă, o sală mai entuziastă, etc. Sau poate aşa s-a văzut la televizor. Super kisch-oase mi s-au părut evantaiele-circulare, care aveau în mijloc poza lui Andrei Lişinschi, din pieptul PD-L-iştilor.
Despre Andrei Lişinschi şi despre prestaţia lui, că tot veni vorba, cred că se pot spune şi lucruri bune şi rele. Să începem cu cele rele. E clar că Lişinschi e departe de a fi un bun orator. Discursul a fost unul destul de scurt (probabil ca aşa i s-a recomandat) şi citit de pe cartonaşe. Nu a impresionat prin charismă, dar a dat senzaţia unui om care ştie să se pună în valoare cu ajutorul echipei. Nu s-au încercat momente spontane, de efect, care ar fi putut să-l pună într-o postură delicată, dacă nu chiar jenantă. Toate acestea mă determină să cred că Andrei Lişinschi are calitatea de a-i asculta pe cei din jur şi de a-şi însuşi criticile şi astfel de a-şi conştientiza şi îndrepta neajunsurile. Ideile campaniei au fost clare: ideea de echipă, relevată şi de slogane (« Forţa e în noi! » sau « Oamenii noştri reprezintă politica noastră! »), dublată de aceea că doar un om care a reuşit în mediul privat, poate reuşi şi în administraţie. Ar mai fi fost cîteva lucruri de făcut, dar hai să nu încep să dau sfaturi gratis. Una peste alta, Andrei Lişinschi împreună cu plusurile şi minusurile lui, se anunţă un candidat redutabil, care are şanse foarte mari de a intra în finală, dacă nu chiar de a o cîştiga.