Citisem că Mihai Eminescu a fost destul de nespălat în timpul vieții și că a murit ca un boschetar, dar nu mi-am imaginat că va avea un aspect neîngrijit și după moarte, cînd are statut de simbol național. Altfel, toți o ard cu poetul nepereche în sus, cu Luceafărul poeziei românești în jos, cu geniul neînțeles al poeziei, etc, dar cînd vine vorba să aibă grijă de statuile pe care i le-au ridicat (fără să îl fi întrebat în prealabil), li se rupe tuturor.
Pînă de curînd, Mihai Eminescu, din parcul cu același nume, rămînea cu muza ciungă pentru că, în fiecare 15 ianuarie, un dezaxat din Galați îi fura mîna. Între timp, problema asta pare că a fost rezolvată, în sensul că mîna a rămas la locul ei, de vreo doi ani încoace. La un moment dat, tot trecînd prin Parcul Mihai Eminescu din Galați, mi s-a părut că și găinațul de porumbel care îi acoperea umerii poetului a mai dispărut, semn că autoritățile s-au apucat să spele statuia sau poate că doar a plouat mai consistent.
Dar nu se putea ca astfel de obiceiuri de bun simț să aibă continuitate, la Galați. Și zic asta pentru că dacă o să mergeți zilele astea în Pacul Eminescu o să vedeți că poetul poartă la gît o coroană ofilită din flori de tei, de zici că e pusă la mișto acolo, ca să îl umilească, să îl expună oprobriului public. Probabil că această coroană zace pe statuie cam din data de 15 iunie, atunci cînd a fost comemorată trecerea în neființă a poetului. Și de atunci, nici unul dintre culturnicii din Galați, care cîștigă o pîine inclusiv de pe urma lui Mihai Eminescu, nu s-a sinchisit să își miște curul gras pînă la statuie, să vadă dacă e în regulă, dacă nu cumva a început să arate dezgustător.
Numai la Galați se putea ca Mihai Eminescu să devină Mișu Ofilitu’
-->