Căpitanul Pîrvu bîntuit de turnătorul Petre |
În urmă cu ceva timp, bîlbîiţii de la CNSAS au scos pe piaţă dosarele a trei candidaţi la Primăria Galaţi. Mai exact, Mircea Dinescu şi gaşca lui i-au dat în judecată la Tribunalul Bucureşti, sub acuzaţia de colaborare cu securitatea, pe numiţii Andrei Lişinschi, Igor Pîrvu şi Silviu Vasilache. Despre ultimul am scris, primul s-a cam dat la fund, în ultimul timp, aşa că mai rămăsese doar Igor Pîrvu.
Acesta a organizat ieri o conferinţă unde a încercat să explice ziariştilor că el a fost un fel de fată mare în relaţia cu securitatea. Concret, Igor Pîrvu a citit trei note informative în care oferea securităţii informaţii despre unii colegi de muncă. Pîrvu a ţinut să precizeze că, în opinia sa, acestea erau un fel de caracterizări pozitive şi că nu au fost făcute cu răutate.
Igor Pîrvu a povestit că a fost contactat de securişti în primăvara lui 1989, pe vremea cînd era căpitan de cursă lungă. Întîlnirile cu ofiţerul de legătură aveau loc în apartamente ce aparţineau securităţii, iar notele erau semnate cu numele conspirativ Petre.
“Pe data de 15.05.1989 am dat acele declaraţii, iar pe 17.05.1989 s-a propus prelungirea avizului de navigabilitate. Dacă nu dădeam acele declaraţii, îmi prelungeau sau nu îmi prelungeau avizul de navigaţie? (…) Consider că am fost şantajat şi nu am făcut asta de bunăvoie”, a declarat Igor Pîrvu.
Aşadar, ca mulţi alţii, Igor Pîrvu s-a dat lovit de sindromul Mona Muscă. Simptomele îl dau de gol: amnezie totală pînă cînd CNSAS-ul face public dosarul, urmată de un şir de explicaţii siropoase menite a pune pe grătar o realitate crudă. Turnătoria! L-am întrebat de ce nu a făcut publică colaborarea cu securitatea, înainte de a candida la Primăria Galaţi? A mărturisit senin că nu a crezut nicio clipă că legătura sa cu Securitatea va ieşi vreodată la iveală. L-am mai întrebat dacă nu era mai bine şi din punct de vedere politic şi ca imagine, să fi mărturisit înainte? Pîrvu a răspuns sec: “probabil!”.
În fine, nu m-am putut abţine să nu îl întreb dacă nu crede că e în neregulă să candideze pentru funcţia de primar, dacă nu sesizează o problemă de moralitate, ţinînd cont de faptul că s-a dovedit a fi şantajabil şi că, e posibil, teoretic, ca atunci cînd va ocupa o funcţie să fie la fel de şantajabil. Răspunsul a fost mai mult decît lămuritor. “Dacă făceam poliţie politică, era un lucru delicat. Nu consider că e vreo problemă de moralitate”.