Astăzi cari tu, mîine poţi fi tu cărat |
Am impresia că Galaţiul avea nevoie de un erou, de un personaj providenţial pe care să-l aclame, pentru a ieşi din starea de acalmie în care se scaldă de ani de zile.
Dar unde să găseşti un erou astăzi, cînd lumea este plină de parşivi, de prefăcuţi, de laşi etc.? Nimeni nu mai face în ziua de azi acte de eroism. Trebuie să fi luat o supradoză de curaj, dar să fii şi un pic nebun ca să faci un act eroic. Tuturor ne plac, însă, eroii. Îi căutăm zilnic, vrem să-i găsim, să vedem în ei ceva ce noi nu vom fi niciodată. Iar cînd nu îi găsim, îi inventăm (Superman, Batman etc).
Fruntaşul Ionuţ Sandu nu este erou al Galaţiului. Pentru cei doi copii ai lui şi pentru soţia sa, DA, este un erou. Pentru ei a făcut, într-adevăr, un act eroic: s-a dus să moară în Afganistan, pentru ca ei să trăiască mai bine, să aibă un viitor.
Ipocrizia din noi toţi dă, însă, în clocot cînd sîntem martorii unui astfel de moment tragic. Am văzut cum s-au înghesuit toţi să deplîngă moartea fulgerătoare a fruntaşului Ionuţ Sandu.
Nu l-am cunoscut pe Ionuţ, dar cred că şi-ar fi dorit să-şi gestioneze moartea în linişte. Să fie doar el şi propria-i eternitate. Nu să apară profitori ca PS Casian, ca patronul Vega ’93, Corneliu Istrate, care să ofere un apartament cu două camere familiei defunctului (culmea ironiei, tocmai pentru a obţine bani de-o casă a plecat Ionuţ în Afganistan), nu să vină cei de la Societatea Jurnaliştilor “Dunărea de Jos” să solicite primarului Dumitru Nicolae acordarea “de îndată” a titlului de “Cetăţean de onoare” lui Ionuţ Sandu, să arate că le pasă de moartea lui.
Cînd se întîmplă, însă, ca gălăţeni aflaţi în Italia sau Spania să moară pe şantiere, nimeni nu iese în faţă să propună ca aceştia să fie făcuţi cetăţeni de onoare. O să spuneţi că Ionuţ Sandu reprezenta “România, steagul, poporul, naţiunea”, pe cînd ghebarii de pe şantiere se reprezintă doar pe sine. Chiar credeţi că lui Ionuţ îi păsa de “steagul, naţiunea, poporul…”?
Ca şi pălmaşii români, care mor printre străini, el se reprezenta pe sine, se gîndea doar la familia şi la copiii lui.
Evident, Ionuţ Sandu nu are nici o vină că ipocriţii din Galaţi nu îl lasă în pace şi se înghesuie să-l facă erou. Şi nici că, în timp ce unii îi ridică statui, românii care mor la cules de căpşuni sau pe şantierele din străinătate sînt catalogaţi drept simple victime ale unor nefericite accidente de muncă. La urma-urmei, şi Ionuţ Sandu se afla tot la muncă, ştia ce nenorociri îl aşteaptă!
P.S. Nici nu vreau să mă gîndesc la spectacolul greţos pe care îl vor oferi autorităţile, astăzi, la înmormîntarea fruntaşului Ionuţ Cosmin Sandu, Dumnezeu să-l odihnească!