Eu nu cred că există un om întreg la minte în Galațiul ăsta, oricît de habotnic ar fi el, care să fi citit cap-coadă o pastorală a Înalt Prea Sfințitului (ÎPS) Casian Gălățeanul. De Paști și de Crăciun, ziarele din Galați publică “dezinteresat” cuvintele “pastorului” Casian, lucru care mi se pare lipsit complet de logică, pentru că întreb încă o dată: ați auzit pe cineva care să fi citit, care să fi parcurs pînă la capăt pastoralele semnate de ÎPS Casian? Consider că, prin publicarea acestor pastorale, ziarele cu pricina fac o evidentă risipă de spațiu editorial și își lipesc în mod voit buzele de înaltele buci episcopale.
Dacă reușești să parcurgi primele 8-9 rînduri din pastorala de Crăciun a ÎPS Casian Galățeanul, înseamnă ori că ești sedat, ori că ai creierul spălat cu detergentul Domnului. Să exemplificăm, adică să lucrăm cu materialul Înalt Prea Sfințitului Client. “Părintele nostru ceresc arată iubirea Sa faţă de oameni şi faţă de creaţie „în multe feluri şi în multe chipuri, (…) prin proroci“ (Evrei 1,1) şi prin diferite persoane alese. În lumea cea veche, însă, nu se găseşte o mărturie clară despre o persoană care să unească deodată în sine pe om cu Dumnezeu aici, pe pământ, între noi şi cu noi, „pentru noi, oamenii, şi pentru mântuirea noastră“, cum mărturisim în Crezul ortodox…”, am citat din pastorala de Crăciun 2013 a ÎPS Casian Gălățeanul.
Cutume și alte obiceiuri jenante
Sînt dispus să înțeleg că există anumite rigori, că astfel de “comunicări publice” ale fețelor bisericești trebuie să îmbrace anumite forme, să respecte anumite cutume. Dar nu cumva Biserica se află în relație directă cu enoriașul, cu cel care bagă ultimul său bănuț în cutia milei? Păi, și dacă tu, ca Înaltă Față Bisericească, transmiți un mesaj alambicat, cu fraze formate din 7-8 propoziții, pe care nu le înțelege nici naiba, nu înseamnă că îi consideri retardați pe cei cărora li te adresezi?
Nu-s dus eu prea des la biserică, dar consider că pastorala trebuie citită live, cu intonație și sentiment, în biserică, nu publicată aiurea prin ziare, întru satisfacerea orgoliului unor muritori de rînd care chiar se cred trimișii lui Dumnezeu pe Pământ.