Hai mă, că am glumit! Adevărul clarinet-clarinetuţ e că Melinte a picat cu brio, în decembrie anul trecut, cînd şi-a prezentat lucrarea (n.a. teza de doctorat se numeşte: “Mozart şi Brahms în paginile muzicale dedicate clarinetului corespondenţe spirituale.”) în faţa comisiei de evaluare.
Nu ştiu cu ce manele s-a prezentat marele manager de la teatrul Muzical, dar gurile rele spun că e singurul care a fost respins de comisie.
De ani buni, Melinte se chinuie să deschidă uşa cu capul la Universitatea de Arte “George Enescu” – Iaşi (Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru) în speranţa că o să-şi ia şi el doctoratul. Aici Melinte a dat tot peste un Nicolae. Numai că îl cheamă şi Gâscă (n.a. e vorba de conducătorul de doctorat) şi nu e primar, ci profesor universitar.
Faptul că Melinte nu mai crede de mult în Moş Crăciun, ci numai în Moş Nicolae, e de notorietate la Teatrul Muzical.
An de an, Moş Nicolae îi tolerează lui Melinte toate capriciile penale. “Prăjiturile” pe care şi le bagă în fundul buzunarului, procesele pierdute, crizele de paranoia, găurile de prin buget, etc. Şi ca un director răzgîiat ce e, managerul-clarinetist îşi tot imaginează că are vreo legătură cu cultura.
Clarinetistul Florin Melinte şi-a luat doctoratul cu distincţia Mangă canci Laude
-->