Problemele transportului public sînt antice, numeroase și destul de greu de descîlcit. Dar dincolo de indolența autorităților și favorizarea mai mult sau mai puțin explicită a transportatorilor privați, obiceiurile proaste a unora dintre angajați, tolerate de interese politice, lovesc din greu fix la temelia Transurbului.
De exemplu, acum o săptămînă un șofer Transurb (Alexandru N.) a fost prins în flagrant de o Patrulă a Poliției Locale cum fura benzină din rezervorul autobuzului. Iar asta nu e o întîmplare, ci un obicei. Adevărul e că șoferii Transurb fură benzină și motorină din toate pozițiile. Mai lasă autobuzul pe liber în pantă, mai șuntează puțin traseele aprobate sau chiar sînt mînă în mînă cu impegatele care le ștampilează fișa deși nu au făcut decît o parte din ea.
Un alt episod al acestei istorii s-ar fi produs acum două zile cînd nepotul liderului de sindicat Lungu Dumitru ar fi fost surprins cu canistra-n mînă. Dacă sursele mele sînt corecte, șoferul Bujoreanu, care conducea mașina cu numărul GL – 60 – PMG, a fost luat la întrebări de poliție chiar în momentul în care era cu nasul în rezervor și cu vreo două canistre în buzunare. Dar din cîte mi s-a spus oficial, la poliție nu apare un astfel de incident.
Tot sursele mele mi-au explicat că Bujoreanu ar fi rezolvat cumva problema la fața locului, ceea ce mie nu prea îmi vine să cred, că doar polițiștii nu se pierd așa cu una cu două cînd primesc vreun telefon pe linia scurtă. Iar de sunat nu ar fi putut să sune decît eventual liderul de sindicat Lungu Dumitru, care ține strîns socotelile atît ale sindicatului cît și, dacă e să credem bîrfele, ale benzinei care intră și mai ales iese din rezervoarele șoferilor Transurb. Sau poate că acesta a sunat la protectorii lui politici și problema s-a rezolvat așa, dar iarăși nu aș crede că de, se știe că viceprimarul pesedist Florin Popa, un tip extrem de uns cu multe alifii, nu s-ar preta la așa ceva.
Cert e că aceiași șoferi care golesc atît de des rezervoarele sînt folosiți ca masă de manevră și mai execută atunci cînd interesele partidului o cer, cîte-o grevă, desigur spontană, cu scopul de a urca pe funcție cîte-un băiețaș care a pupat entuziast inelul liderului de sindicat și prohapul protectorului său politic.