Diana Tuşa şi-a băgat PNL-ul în ea de gală |
Am refuzat de la bun început să fiu implicat în maneaua intitulată “Gala presei brăilene”, manea compusă şi interpretată de liberala Diana Tuşa. Nu am crezut în veridicitatea şi nici în legitimitatea acestei iniţiative. Mă felicit încă o dată pentru decizia pe care am luat-o, căci, iacătă, s-a dovedit că presupunerile mele au fost întemeiate. Nu am participat, sîmbătă, la această gargală, dar asta nu mă împiedică să scriu. La urma-urmei, sînt atîţia ziarişti în România care scriu, de exemplu, despre George W. Bush, fără să-l fi văzut vreodată în carne şi oase, nu mai zic să fi schimbat două vorbe cu el.
Am citit în ziare cam ce premii s-au acordat. Intuiţia mă face să afirm că totul a fost o mascaradă, un blat ordinar, asta ca să mă exprim în termeni pe cît de eleganţi, pe-atît de fotbalistici. Diana Tuşa, dimpreună cu consilierul ei personal, Şt. Cătălin Iordache (fost ziarist), care parcă o împinge să comită cît mai multe gafe, a dat cîte două premii, s-ajungă şi-n spate. A luat şi Obiectiv diplome, a primit şi Monitorul medalii, s-au lipit şi cei de la Mega TV de o măslină acolo, au apucat, parcă, şi cei la Arcaşu’ un fursec şi tot aşa.
Faptul că Tuşa & Iordache au premiat ambele jurnaliste de la Obiectiv, acreditate pe “Politic” (Mihaela Dan şi Liliana Şerban), demonstrează că nu s-au gîndit nici un moment să fie subtili. Apoi, cînd auzi că un strungar din presă, cum este Dumitru Gârbăcea, de la televiziunea de partid Antena 1 Galaţi-Brăila, este premiat pentru “Cel mai bun interviu” (un interviu jenant, realizat cu şeful Dianei Tuşa, pe linie de partid, premierul C.P. Tăriceanu), chiar că te bate gîndul să te ridici şi să părăseşti sala, nu înainte de a trece pe la WC, pentru a dona 100 ml. de mulţumiri organizatorilor galei.
Personal, mă declar împotriva acestor evenimente, indiferent cine le-ar organiza (politicieni, oameni de cultură, sindicate ale jurnaliştilor etc). Pe bune, pe cine dracu interesează cine este cel mai bun jurnalist pe nu ştiu ce domeniu (în opinia Dianei Tuşa sau a lu’ nea Cutare), în afară, evident, de ziariştii din oraşul respectiv? Jurnaliştii din Brăila ar fi, de exemplu, interesaţi dacă s-ar organiza o “Gală a croitoreselor brăilene”? Ar aloca ei pagini întregi acestui eveniment, l-ar promova periodic, ar face cunoscut numele nominalizatelor, ar reveni cu cronici de la gală? Haide, bre!
Consider că, în ultima vreme, ziariştii din România au devenit vanitoşi, îngîmfaţi, înfumuraţi peste măsură. Ei stabilesc ce trebuie să citească fraierii de cititori şi nu dau doi bani pe subiectele care îi interesează pe oamenii care cumpără ziarul. Li se par expirate şi penibile dorinţele cititorilor. Se comportă exact ca politicienii, care nu dau nici măcar o ceapă degerată pe nevoile electoratului. De asta şi scad vertiginos tirajele ziarelor din România (fie că sînt centrale sau locale), de asta se şi arată românii scîrbiţi în a se prezenta la vot.
Politicienii şi directorii de gazete ori jurnalişti de ieri sau de azi gîndesc oarecum la fel de distructiv. Dovadă că un politician, Diana Tuşa, a organizat, în premieră, o “Gală a presei brăilene”.
De data asta, Diana Tuşa nu a mai văruit copaci, ci a premiat balansoare. Multe balansoare, care scîrţîie şi, evident, deranjează opinia publică.