Încă nu se aude nici o fîsîială pe țeava de apă caldă dar gălățenii au început să-și facă griji. Dacă prosopul este la locul lui, dacă e curat, dacă s-a terminat săpunul și dacă rățoiul copilului a fost adus de la bunicii de la țară, acolo unde s-a spălat toată familia în ultimele luni? Problema este că, în ajunul reîntoarcerii Galațiului pe continentul european, nu toți cetățenii captivi în sistemul centralizat de termoficare au aceste dileme. Aproape 60 la sută dintre ei nu trebuie să-și facă griji pentru că de joi, 16 iulie, nu vor avea apă caldă. Reprezentanții asociațiilor în care locuiesc au refuzat să semneze noile contracte cu societatea Calorgal și, foarte pe scurt, asta înseamnă dușuri reci.
Dar să vedem de ce ar refuza oamenii binefacerile oferite de administrație. Spun unii avocați că documentele redactate de Calorgal sunt la fel de valoroase ca un sul de hîrtie igienică. În primul rînd, contractele sunt bune de șters fundul găleții de gunoi dacă nu trec prin mînă unui notar. Apoi, o simplă semnătură pe un document nu creează obligații legale pentru părți. Altfel spus, nici Calorgal nu va fi obligată să dea apă caldă dar nici cetățeanul rău platnic nu va fi forțat să-i primească în casă pe instalatorii societății veniți să-i castreze țeava de sub chiuvetă. Documentul este, așadar, o chestie bună de speriat proștii și, eventual, de amintit în fața judecătorului, pentru că o debranșare cu scandal se va face tot prin Tribunal. Iar drumurile prin instanțe sunt lungi și întortocheate, perioadă în care furnizorul va trece la debranșarea imobilului care adăpostește cetățeni cu și fără datorii. Adică am ajuns de unde nici nu prea am plecat, dacă se confirmă opinia avocaților.
În plus, președinții de asociații se plîng că trebuie să plătească în avans o factură, ca garanție, în condițiile în care furnizorul(Calorgal) nu se obligă să asigure apă caldă. Ca la curve dar și ca la proști, deoarece, din diverse motive, Calorgal ar putea să fie în imposibilitatea furnizării acestui serviciu, culmea, plătit în avans.
Nu sunt de neglijat nici meciurile de box care ar putea să apară prin oraș. Primarul Marius Stan este un fan al acestui sport și, probabil, va avea parte de numeroase partide gratuite. Închipuiți-vă un cetățean, tatuat cu cruci și mesaje în chineză, mîndru purtător de maieu și șlapi din plastic, degrabă ascultător de Guță. Curînd, acest suflet liber va afla că la scara vecină curge apă caldă iar la el nu, pentru că administratorul său a refuzat să semneze contractul cu Calorgal. Prins în această tragică dilemă existențialistă, omul va recurge la o soluție previzibilă: fie îl va face tablou pe administrator, fie îi va altoi pe salariații Calorgal aflați în raza vizuală.
