Constat că actorul ăla oltean, Tudor Gheorghe, care a jucat în cîteva piese de teatru ieftine, după care s-a făcut cîntăreț, a ajuns să fie promovat ca și cum ar fi o mare valoare. Faptul că taică-su a cîntat în corul bisericii nu îl face pe Tudor Gheorghe un mare cîntăreț, posesorul unei voci de excepție. Din punctul meu de vedere, Tudor Gheorghe cîntă un pic mai bine decît unchi-miu cînd este matol. Dar dincolo de vocea lui lipsă, de look-ul său de bunic obsedat sexual și de aerele de mare artist pe care le etalează de la o vreme, altceva detest eu la așa-zisa muzică a lui Tudor Gheorghe: mesajul ăla mobilizator, cu iz de cîntec patriotic, pe care îl transmit piesele lui.
Sînt sigur că, în sinea lui, Tudor Gheorghe se consideră un fel de Byron + Baudelaire, la pătrat. Că Eminescu o fi fost și el bunicel ca poet, dar mai dă-l în mă-sa de sifilitic că nu a reușit să fie în nici un caz atît de profund pe cît este el, Tudor Gheorghe din județul Dolj. Și dacă tot s-a insinuat pe la televizor în ultimele săptămîni, am dat și eu căutare pe Youtube să parcurg cît mai multe piese din vastul repertoriu al lui Tudor Gheorghe, să nu mă acuze fanii olteanului că nu m-am documentat temeinic. Evident că nu am rezistat să ascult mai mult de 1 minut din nici o piesă (vezi gunoiul muzical din video de mai jos). Cu adevărat îngrijorător mi se pare însă faptul că, din ceea ce am văzut pe internet, Tudor Gheorghe încă reușește să umple sălile unde susține concerte. Asta înseamnă că există destui deraiați care dau bani din buzunarul lor ca să îl vadă pe Tudor Gheorghe recitînd poezii de clasa a IV-a, pe acorduri simple de chitară. Eu încă mai sper că a fost vorba de o iluzie optică și că, de fapt, sălile de spectacole erau goale.
Tudor Gheorghe chiar că e enervant (video)
-->