Comunicăcatul lui Tiber |
Nu, nu e banc. E adevărul gol-goluţ, chiar în pielea goală aş zice. Daţi click, vă rog, pe imaginea alăturată, ca s-o vedeţi mărită. Ia să vedem ce-avem noi aiiiici. Păi, avem un comunicat de presă al sindicatului “Solidaritatea”, în care preşedintele Gheorghe Tiber se adresează conducerii centrale a ArcelorMittal. Comunicatul se anunţă incitant încă din primele rînduri: “Noi, conducerea Sindicatului Solidaritatea al Siderurgiştilor (S.S.S.), prezentăm scuze pentru faptul că am pornit/venim să protestăm împotriva dvs. atît în Romînia, cît şi în Europa, dar modul în care a înţeles Compania ArcelorMittal să răspundă tuturor manifestărilor noastre de disponibilitate la dialog, la colaborare şi la respect reciproc, în ultimii 7 ani, nu ne-a lăsat alternativă.” Tiber e atît de băbălău, încît uită că a înfiinţat sindicatul Solidaritatea în anul 2004, deci n-are cum să aibă “7 ani” de cînd tot încearcă “un dialog” cu Mittal şi nu reuşeşte.
În sfîrşit, să trecem peste asta şi să comentăm penibila situaţie în care Tiber s-a pus singur. Deci de asta au plecat cei 50 de siderurgişti prin Europa, cu oalele de sarmale după ei, ca să depună un memoriu şefilor de la ArcelorMittal, în care îşi cer scuze că vor protesta un pic în faţa porţii întreprinderii?
Recunosc, la un moment dat l-am suspectat pe Tiber că este isteţ. Îmi cer scuze public faţă de Tiber, aşa cum văd că a făcut şi el faţă de Mittal. Apoi, ar mai fi o chestie, ca să vedeţi că nu am fost nebun cînd am scris că băieţii de la Solidaritatea se duc în vacanţă prin Europa, pe banii fraierilor de sindicalişti. Corespondentul la Bruxelles al agenţiei de ştiri Rompres, Ana-Raluca Alecu, a relatat ieri despre protestul pe care “30 de siderurgişti de la combinatele siderurgice din Galaţi şi Hunedoara l-au făcut astăzi în faţa sediului Comisiei Europene, Berlaymont din Bruxelles”, adăugînd că protestatarii au agitat steaguri româneşti, pancarde şi au intonat cîntece cu conţinut patriotic.
În finalul ştirii, însă, explodează mămăliga: “Protestul are loc însă într-un moment în care instituţiile comunitare au intrat în vacanţă de Paşti, până la 24 martie”. Prin urmare, alde Tiber şi Ilinca Diaconu au protestat la pereţi, la ferestre şi la copacii care, mai mult ca sigur, se stricau de rîs, privindu-i pe aceşti mari şi bravi luptători sindicali. Asta înseamnă că vocea lor a fost ascultată, că scopul sejurului din Luxemburg şi Bruxelles a fost îndeplinit, iar oalele alea cu sarmale nu au fost golite degeaba!