Din punctul meu de vedere, Serbările Galațiului reprezintă un hibrid straniu în care bisericismele se amestecă nefericit cu toți cîntăcioșii plătiți de primărie ca să distreze tineretul amețit de vinul și țuiculița fiartă.
A cui e sărbătoarea asta? Dacă te uiți pe programul celor cîteva zile de ”serbări”, constați că e burdușit de manifestări religioase: se aduc moaște, se țin liturghii peste liturghii, au loc tot felul de evenimente închinate Sf. Ap. Andrei, concerte religioase (n.a. azi au fost trei, de exemplu), care alegorice, etc. Din ciclul Casian în acțiune.
Numai că realitatea de pe teren nu sună deloc sacru. Bișnițarii (mulți dintre ei țigani) parcă pun stăpînire pe oraș. În anii trecuți se bloca circulația, iar pe stradă pocnitorile bubuiau mai ceva ca la revoluție. Dacă la asta adăugăm vinișorul fiert, grătarele cu mici de post, turta dulce și colacii secuiești (kurtos kolacs) cu tot cu salmonela, putem spune că trăirile mistice erau ca și asigurate. Ar mai fi rămas concertele în aer liber. Doar că de la an la an au fost aduse nume tot mai șterse, pe bani tot mai mulți.
Serbările Galațiului – o ciorbă religioasă cu accente profoame
-->