În sediul Partidului Conservator de pe str. Brăilei, vizavi de Trei Star, atmosfera este mai degrabă una propice ședințelor operative care se țineau cu ani în urmă în Combinat, pe vremea cînd se numea CSG, nu ArcelorMittal.
Sala aia imensă de conferințe, cu multe scaune și mese, stă mărturie că șefii locali ai conservatorilor (este vorba despre cuplul politic Eugen Durbacă-Bogdan Ciucă) adoră băile de mulțime, că se dau în vînt să țină cuvîntări în fața a zeci, poate chiar sute de oameni. Pînă și canapeaua aia din imitație din piele, din living, pe care un băiat de la partid stătea și mînca într-o dimineață niște tobă cu pîine și muștar, are așa un aer îmbîcsit de întreprindere.
E, în toată această atmosferă care te îndeamnă să îți tragi repede niște salopete pe tine și să te ceri la muncă în schimburi, este ceva care face notă discordantă. Pe pereții încăperii în care se află canapeaua din vinilin stau bine aranjate și înrămate niște tablouri (vezi foto). Carevasăzică, cineva este iubitor de artă acolușa, în bîrlogul lui Durbacă și Ciucă. Și nu orice fel de artă, bre, ci ceva abstract, de-ți prinzi urechile în rama superioară și brusc începe să ți se bată ochiul stîng.
După cum se vede și în poza de mai sus, tablourile sînt ceva de speriat. La propriu. Cred că artistul era în sevraj de la droguri sau ceva, de i-a tremurat pensula în halul ăsta. Bine, dar cine sîntem noi, niște ignoranți penibili, ca să înțelegem arta adevărată, atunci cînd o vedem? Cel mai probabil, stăpînii acestui loc, este vorba despre Durbacă și Ciucă, au înțeles perfect mesajul transmis în tablourile cu pricina, că altfel nu le-ar fi ținut de atîta amar de vreme pe pereți. Dar oare ce au înțeles, bre, erudiții Durbacă și Ciucă din capodoperele pe care le-au țintuit, vorba aia, la loc de cinste în livingul de la partid?
Să ne imaginăm ce înțeleg Durbacă și Ciucă privind aceste tablouri
-->