În Spitalul de Urgenţă Galaţi, botezat cu nume de sfînt (Sf. Apostol Andrei), nesimţirea se simte bine, e sănătoasă tun. Sictirul medicilor, indiferenţa asistentelor şi tupeul liftierelor nu mai surprind pe nimeni. Sînt adevăruri evidente, cu care românu’ din Galaţi se confruntă de ani de zile. Te şi faci de rîs scriind articole ample pornind de la aceste lacune din sistemului sanitar, căci lumea e plictisită să afle lucruri pe care deja le ştie pe de rost.
Ştiam că nesimţirea e mare în spitale, dar nu am bănuit că ea poate ajunge pînă la etajul al IV-lea. Priviţi fotografiile. Sînt făcute de un cititor de nădejde al antidotul.ro, scîrbit de această privelişte. Grămada de chiştoace se află pe acoperişul nivelului 3, şi poate fi observată de la etajul 4, mai exact din holul de aşteptare dintre secţiile de chirurgie 1 şi 2. Pozele sînt făcute prin geam, pentru că la acea oră fereastra era închisă şi imposibil de deschis.
Ştiu că în spital, unde se presupune că se află oameni suferinzi, se fumează mai abitir decît în cîrciumi. Purtătorii de pijamale trag în piept pîn’ la unghie, după care, evident, dau de pămînt cu chiştocul şi îl strivesc tacticos. Totuşi, cred că grămada de chiştoace din fotografii (altfel, o grămadă foarte bine ordonantă, cam ca la rugby) nu poate fi pusă în cîrca sau, mai exact, în plămînii pacienţilor-fumători. Mai degrabă cred că o femeie de serviciu a suferit o criză de personalitate şi a făcut vînt pe fereastră conţinutul tuturor scrumierelor de pe holurile Secţiei de Chirurgie.
Păi, ce şi-o fi zis biata mînuitoare de mop: dacă doctorii îşi bagă zilnic picioarele în ea de meserie, io de ce să nu nu-mi bag mucurile de ţigară în ea de fereastră?
