Indiferent dacă mergem sau nu duminică la vot, unul dintre cei doi candidaţi (Dumitru Nicolae sau Andrei Lişinschi) va deveni primar al Galaţiului. Aş fi ipocrit dacă aş încerca să par echidistant. Cei care mă cunosc ştiu că îi urăsc pe aceşti pesedişti nenorociţi, în fapt nişte foşti comunişti care au pus mîna pe putere la lovitura de stat din 89, pe care unii o numesc revoluţie. Dar aici e vorba de om. Cred cu tărie că Dumitru Nicolae nu mai are ce căuta în viaţa politică. E terminat. Este un bătrînel comunist, de 68 de ani, care în loc să-şi plimbe nepoţii pe care nu-i are, a acceptat să fie marioneta unor grupuri de influenţă care au condus în fapt Galaţiul în ultimii ani. Că nu a făcut nimic pentru Galaţi, ţine de evidenţă. Sincer, cred că moş Nicolae, chiar dacă ar fi mînat de cele mai bune intenţii, nu ar putea face ceva bun pentru Galaţi. Nu doar pentru că e prea bătrîn, pentru că nu are mentalitatea necesară, ci pur şi simplu din cauză că e prea atîrnat, prea dependent de camarila pe care şi-a creat-o. Am văzut de nenumărate ori cum acest Iliescu de Galaţi, sub masca cinstei şi a corectitudinii, îşi apăra pînă în pînzele albe acoliţii, indiferent de ilegalităţile comise de aceştia.
Cu toate astea, nu sînt nici fan Lişinschi. Nu ştiu dacă a avut condamnări penale sau nu. Personal nu asta cred că e important, deşi e o problemă. Faptul că a reuşit într-o afacere e un atu, dar nu o garanţie. La urma urmei ştim cu toţii cum s-au făcut afacerile în România. Că nu are nu ştiu ce studii, iar nu mi se pare important în ecuaţia de faţă. Sincer să fiu, nu ştiu cît de pregătit este Lişinschi pentru postul de primar. Aşa stînd lucrurile, duminică mă voi duce şi voi pune ştampila în pătratul în care scrie Andrei Lişinschi. De ce? Argumentul meu e simplu. Între un rău concret, pe care l-am simţit cu toţi porii fiinţei mele şi unul potenţial, inteligenţa, speranţa şi instinctul de conservare mă determină să aleg răul potenţial. Poate greşesc. Ei bine, decît să stau liniştit acasă în timp ce alţii îmi hotărăsc viitorul, mai bine mi-l determin singur, fie şi în rău. Ar mai fi ceva ce mă face să cred că am dreptate.
Interesant este cum se poziţionează clasa politică. Imediat după ce s-au stabilit candidaţii pentru turul doi, băieţii s-au pus pe negociat. Brusc, mirosul de friptură pesedistă a transgresat diferenţele de doctrină, sanchi, şi a dat startul la ciolaniadă. Moneda de schimb o reprezintă, v-aţi prins, felul în care fiecare “lider” de partid îşi prosteşte electoratul fidel. Faptul că mai toţi şefii de partide s-au grăbit să se alinieze în spatele bucilor lui Nicolae ar trebui să ne dea tuturor serios de gîndit. E drept că un astfel de gest din partea lui Eugen Durbacă era mai mult decît previzibil (Durbacă şi-a negociat astfel funcţia de vicepreşedinte la CJ). Nici Marin Costel (PRM) sau Marian Popa (PNTCD) nu s-au lăsat mai prejos şi şi-au îndemnat talibanii să voteze cu Nicolae. Ei bine, adevărata surpriză a venit de la liberali, care, folosindu-se de un pretext de doi lei, au anunţat şi ei că îl susţin pe acelaşi Nicolae (şi aşa cel de-al doilea post de vicepreşedinte al CJ va fi ocupat de un liberal, posibil chiar Mircea Răzvan Cristea). Nu ştiu cum aceste nulităţi politice îşi imaginează că oamenii vor vota în funcţie de şmenurile lor, dar asta nu e problema mea. După cum se vede treaba, mai toată clasa politică gălăţeană a apucat cîte o bucăţică de ciolan. Şi atunci cînd lor, politicienilor, le merge bine, e vai şi-amar de curul nostru, al electoratului. Ei bine, duminică îl voi vota pe Lişinschi fie şi numai în speranţa că le voi strica şmenurile politrucilor ăstora. Tu, te-ai gîndit bine, pe cine nu votezi?
