Candidatul PPDD Galați Aurel Stancu urlă non stop că el este altfel decît politicienii care conduc această țară, dar pe de altă parte el îmbrățișează proastele obiceiuri ale celor pe care îi critică. De pildă, să trimiți scrisori unui om pe care nu îl cunoști, să umpli cutiile poștale ale unor cetățeni care nu ți-au dat voie să porți corespondență cu ei mi se pare un gest de căcat, pe care doar politicienii îl pot face. Iote însă că și candidatul Aurel Stancu, venit din civilie, ca să zic așa, a adoptat acest stil pompieristic, de neam prost, pentru a-și face cunoscute planurile electorale.
M-am trezit și eu, ca mulți alții, cu o astfel de scrisoare în poștă. Un fel de Scrisoarea I, de Aurel Stancu. În această epistolă electorală, după cum se poate vedea în poza alăturată, candidatul Aurel Stancu zice multe, dar nu spune nimic. Stilul candidatului Stancu mi-a adus aminte de discursul populist al lui Vadim Tudor, de acum 12 ani, cînd liderul PRM vedea numai conspirații peste tot, folosind pînă la epuizare cuvinte ca “jefuitori”, “mafie” sau “hoți”. Măcar nebunu’ ăla de Vadim avea haz, în sensul că te distrai binișor ascultîndu-i elucubrațiile. În schimb, Aurel Stancu reușește să fie atît de patetic în parabolele sale, încît îți vine să-i dai un leu acolo și să-l trimiți apoi să mai cînte și la altă masă. Singurul pasaj care a reușit cît de cît să mă amuze este cel în care Aurel Stancu explică alegătorilor cum a fost el, timp de 23 de ani, „un luptător pentru dreptate”, cum s-a bătut el, ca ziarist, pentru cauza „gălățenilor crunt înșelați în așteptările lor, de cei care i-au condus”.
Mă surprinde să aud să aud astfel de lucruri, pentru că eu pe ziaristul Aurel Stancu mi-l aduc aminte ca fiind cel care, în anii 2003-2004, ținea partea patronatului combinatului Mittal Sidex în relația cu muncitorii, pentru că, vorba aia, cotidianul la care el scria (Viața liberă) avea contract de publicitate cu adminstrația combinatului. Cum ar veni, Aurel Stancu se lupta din greu, dar pentru drepturile și interesele „ciocoilor” care îi subjugau și îi umileau pe amărîții cărora același Aurel Stancu le cerșește acum votul.
