Mai nou, văd că Marius Stan se dă mai rotund decît mingea de fotbal. Aflat undeva prin Guatemala sau naiba știe pe unde se ascunde, refuzînd cu obstinație să iasă într-o conferință de presă sau să răspundă măcar la telefon pe teme care țin de candidatura lui la Primăria Galați, Marius Stan emite comunicate de presă prin care le transmite acționarilor de la Oțelul Galați, citez, să își ia labele de pe echipă. Pentru un simplu angajat al clubului, cum este Marius Stan la Oțelul Galați, această declarație ar fi trebuit să conducă de urgență la demiterea sa. Unde s-a mai pomenit ca un angajat al unei firme private, oricare ar fi aceasta, să îi tăvălească prin nămol, să îi jignească pe acționari și să scape nepedepsit?
Marius Stan vorbește de parcă ar fi Gigi Becali la Steaua. De parcă el ar fi patron. De parcă el ar fi venit cu vreun leu la Oțelul, de parcă el ar ține echipa în spate. Nu, lucrurile trebuie clarificate: Marius Stan este un simplu angajat la Oțelul Galați (chit că e președinte executiv sau naiba știe ce) și nu are dreptul să comenteze aiurea în fața acționarilor firmei.
Marius Stan se crede pe cai mari, cînd de fapt călărește o gloabă
Dacă angajatul Marius Stan marșează în această direcție, dîndu-se mai important în clubul Oțelul decît oricum nu este, atunci trebuie dat afară. Dar nu acum, ci după alegerile locale. Și trebuie concediat în primul rînd pentru acte de indisciplină și, mai apoi, pentru neîndeplinirea obiectivului echipei Oțelul Galați, care în sezonul 2011-2012 a ratat tot ce se putea rata, clasîndu-se pe un modest loc 6. Marius Stan a venit cu coada între picioare, în 2005, la Oțelul, cînd nimeni nu îl mai angaja în fotbalul românesc. Pentru faptul că Oțelul Galați, sub conducerea lui, a cîștigat titlul de campioană a României, Marius Stan a fost remunerat financiar. Și cu asta basta. A luat tilul, și-a luat banii! Anul următor, în 2012 adică, Marius Stan a luat-o în freză cu Oțelul, dar el tot și-a încasat banii, în calitate de mare manager. Trebuie cumva limpezite apele la Oțelul Galați, căci simplii angajați, cum este cazul lui Marius Stan, au început să se creadă patroni peste noapte.